fără toane

Îmi place toamna sub toate formele ei. Mă bucur  la fel de mult de ultimele raze calduțe de soare ca și de primele ploi mocănești, mărunte și nesfârșite. Mă bucur de înserările grabnice, la fel de mult ca de blândețea amiezilor. Toamna e anotimpul meu preferat. Și dacă plouă cu atât mai bine.

Țin minte diminețile de toamnă când încă mergeam la serviciu (zici că acum sunt ceva nabab, fără de griji și job), atunci când deși era deja ora 8, ceața deasă de noiembrie nu plecase încă din cartier, dar eu eram 100% pregătită pentru o nouă zi. Pe drumul spre muncă vedeam oameni și mașini, faruri aprinse și fețe fresh (ați observat vreodată cât de optimiști merg oamenii la lucru și cât de abătuți se întorc de acolo?), cu cămăși călcate și saboți cu toc, cu pardesie lucioase și genți pline de speranțe pentru noua zi.

Tot o geantă mare plină de mărunțișuri aducătoare de confrort aveam și eu în dreapta mea pe banchetă. Întotdeauna, dar întotdeauna, unul din  mărunțișurile astea era un parfum. Unul de rezervă. Aveam acasă parfumurile mele pe care le foloseam în fiecare dimineață în funcție de dispoziție, dar erau zile în care săream peste partea asta (Nu neapărat din grabă, ci mai ales din motive de bărânețe. Mai exact, uitam.)

Sticluța mică plină de colonie mirositoare din geantă îmi părea,  în zilele în care dintr-un motiv sau altul uitam să-mi picur parfum pe încheieturi acasă, precum cavalerii veniți să salveze prințesele răpite de zmei sau balauri în basmele românilor. Flaconul de Gloria Vanderbilt îmi devenea aliat. Interiorul mașinii mele se impregna cu arome discrete orientale de iasomie și scorțișoară, iar pielea mea îmi aducea toată ziua iz de vanilie și ananas în simțuri. Nu-i un parfum scump, așa cum nici merele nu-s scumpe, dar din toate fructele din lume, dacă ar fi să aleg unul singur l-aș alege pe el.

Așadar, mie zilele cețoase de toamnă îmi amintesc de Gloria Vanderbilt, de lebede, de vanilie și de viață. O viață extrem de frumoasă, chiar dacă negura zilei îți inspiră altceva.

Bine ai venit, toamnă!

Această postare a fost scrisă pentru clubul condeielor parfumate găzduit cu atât  de multă dragoste și pasiune de Mirela care a propus și tema de azi. Au mai scris până acum: Cătălin, Silving, Alexandra, Tina, Ghurhu și Gabi.