fără toane

Transilvania House e o pensiune de 4 margarete din Breaza. A găsit-o Ioana săptămâna trecută când căuta în disperare un loc aproape de București unde să mergem în gașcă și în care să uităm de lume pentru un weekend. Și cum cerințele copiilor erau ca locul ales să aibă musai piscină (da, exact, suntem dependenți), a ales, dintre mai mule oferte, Transilvania House.

Trebuie să recunosc că am plecat de acasă cu ceva ideei despre ce ne așteaptă, comentariile de pe site-urile de travel nu erau deloc flatante pentru oamenii de acolo, dar totuși am ales să mergem. Am zis că suntem împreună și sigur ne vom simți bine indiferent de ce va fi la fața locului.

Am avut dreptate, ne-am simțit foarte bine, ne-am distrat, am mâncat, ne-am jucat și mai presus de toate ne-am bălăcit până la epuizare.

Aș vrea să scriu câteva impresii despre lucrurile bune și mai puțin bune pe care le-am găsit acolo:

• in primul rand se ajunge foarte ușor din Bucuresti, într-o oră si 35 de minute am fost acolo, cu tot cu aglomeratia de vineri dupa amiaza.
• am fost în total 4 familii, 9 adulți și 5 copii și-am ocupat împreună cu prietenii noștri toate cele 4 apartamente de la etajul 2 al pensiunii. La primul etaj mai erau încă 5 camere care în  wekendul acesta au fost, cred, toate ocupate. Turismul înflorește. 😀
• apartamentul în care am stat a fost 200 lei/noapte, în prețul acesta fiind inclus accesul la piscină și saună, prosoape și halate de baie pentru noi 4. Apartamentul a fost suficient de mare, dar scara interioară erau una șubredă de tot, pe măsură ce-o urcam mai învârteam de câte-un șurub din balustradă. 
• micul dejun e musai să fie servit la pensiune, e 20 lei de persoană. Noi l-am plătit 60 lei/cameră, chiar dacă în unele apartamente am stat 4 persoane. Asta probabil pentru ca inițial ni se spusese că-i 15 lei/persoană.
• se poate comanda prâzul și cina la pesiune, pe noi ne-a costat cam 150 lei/zi mic dejun și înca o masă, plus bere, suc si ce-am mai luat. Luam micul dejun pe la 11 și prânzul pe la 17, așa că nu mai era timp de cină. Ne-a fost suficient, chiar dacă am dus lipsa unor deserturi. Până la urmă am fost la Mega Image și ne-am aprovizionat cu dulciuri, înghetațe și tot felul de nebunii de ronțăit.
• La unii din prietenii cu care am fost nu li se închidea ușa la cameră din interior, iar unul din paturi avea o gaura. Au dormit o nopate așa, iar a doua zi s-au plâns. A venit un tâmplar și-a rezolvat totul imediat, aproape că-mi pare rău că nu i-am spus și de scara noastră, poate în felul acesta nu s-ar mai plânge de nimic turiștii care vor veni.
• Am văzut acolo pentru prima data un robotel de piscină, un fel de aspirator care curăță atât fundul cât și pereții piscinei în cca 2 ore. Apoi, dacă în prima zi am reușit să facem scările piscinei să cedeze (nu știu de ce am avut impresia că o surubelnită era tot ce lipsea din locul ăla, prea multe șuruburi aveau nevoie să fie strânse), a doua zi dimineață scările erau gata reparate.
• Dacă la micul dejun mâncarea era arhi-suficientă, am mai auzit lumea plângându-s pe la fripturi că e prea puțină garnitură, iar despre salate… erau mici de tot, practic o salată însemna o jumatae de roșie tăiată. Atât. Dacă am explicat și-am cerut salate cu ceapă, castraveti și roșii, ne-au fost aduse, numai că tot în acele mini-castroane. În fine, n-am rămas nemâncați, a fost ok.
• Dacă ar fi să acord cuiva 10 puncte, atunci le-aș da celui care a amenajat curtea, care arăta absolut impecabil. Cu vegetație, cu locuri umbroase și însorite, cu brazi și piscină, cu șezlonguri și plante exotice, cu umbrle și mese retrase…Minunat. Dacă ar fi avut și-un loc de joacă pentru copii, ar fi fost totul chiar perfect și n-aș mai fi avut notă.
• Ioana și băieții au încercat într-o seară și sauna, s-au declarat multumiți. Ba, Sorin a fost atât de încântat de ea, încât acum plănuiește să amenajeze o mică saună la noi acasă. Vorba Ioanei, nu avem ce face, trebuie să-l încurajăm.  😀

Una peste alta a fost un weekend frumos, liniștit, între prieteni.