Dacă aș lua-o de la capăt nu mi-aș mai crește copiii în România. Mă doare sufletul să spun asta, eu am crescut forte frumos aici, pentru copilăria mea n-aș alege altă țară, dar pentru a lor, da.
Îmi și imaginez cum le-aș fi dus la o gradiniță din Germania sau din Belgia fără să trebuiască să le las acolo plângând. Sonia mea a plâns în fiecare dimineață în care a mers la grădiniță vreme de 4 ani, din prima pana-n ultima zi. Exceptie făceau zilele cu teatru, spectacole sau excursii. Iulia n-a plâns și și-a îmbărbătat sora cât a putut, dar eu regret enorm anii aia în care mi-am obligat copilul să frecventeze un loc care nu-i plăcea. De fapt greșesc, locul nu avea nimic, ei nu-i plăceau educatoarele. Nu că azi ar avea cine știe ce afinități la profesori, dar măcar se duce cu drag la școlă și are profesori preferați.
Nu spun că nu-s la noi grădinițe cu educatori buni, nu, departe de mine asta, știu sigur cel putin două locuri unde copii merg cu mare bucurie, dar ideea era alta. Mi-ar fi plăcut ca fetele să vorbeasca nativ o limbă straină. Una în care eu să le cer lor meditații. Una pe care să se bazeze oricând, alta decât engleza.
Am fost acum vreo 6 ani într-o vară în Spania, unde nepoțica noastră (fata fratelui meu (caruia îi spun azi și aici: la mulți ani!) stabilit pe vremea aia acolo cu familia) mergea la grădiniță. Copilul asta n-a fost mai mult de un an si jumătate la grădinița spaniolă, dar vorbeste limba de parca s-a născut acolo (ok, s-a născut in Portugalia, dar astat-i altă poveste) și tare mi-e drag de ea când că văd c-o face fără pic de accent neaoș.
Acum vreo 4 ani visam să-mi petrec vara măcar doua luni într-un sat din Germania sau din Belgia, un sat uitat de lume, dar în care să fi fost copii. Să închiriez acolo o căsuță mică (fix ca cele din povesti) și fetele să se împrietenească cu copiii satului. Știam că așa, plus puțin ajutor de specialitate vor putea să învețe mult mai ușor limba locului. Asta ca să nu mai spun de obiceiuri, cultura, etc.
În fine, nimic din toate astea nu s-a realizat, fetele abia dacă vorbesc engleza si inteleg câteva chestii în germană. Păcat! Dacă aș lua-o de la capăt, în priviința asta aș proceda altfel.
Sunt 100% de acord cu tine, Nina. Nu există variantă mai bună de a învăţa o limbă străină decât aceea de a locui undeva unde eşti nevoit să o vorbeşti. Iar aceasta înseamnă să nu fii înconjurat de oameni care vorbesc limba ta, ci de ceilalţi. Şi eu am un vis asemănător cu cel pe care şi tu l-ai avut. Mi-ar plăcea să iasă ceva din el!
Nu cred ca-i imposibil de realizat daca tu, ca parinte, iti poti lua doua luni de concediu intr-un an. Cred ca n-ar fi o cheltuiala extrema, in satele din tarile astea sunt case la tara care se inchiriaza cu 200 euro/luna, deci te-ar costa cazarea 200 si drumul inca vreo 400 (asta in cazul in cazul in care sunteti trei). In rest, mancarea pe care o mananci acolo o consumi si acasa, so, that’s it.
Vorba lui Mircea Badea : ” Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”! Pentru copiii Romaniei de astazi situatia este cam ” No options !” in multe privinte , nu numai in invatamant. Cat despre nepotica ta Mara ? Este o scumpa, ca si parintii ei.
Fratelui tau Laurentiu , acest Ben Affleck al Targovistei, om cu suflet bun, bland, ascultator, plin de sfaturi intelepte, gata sa-ti sara in ajutor in orice situatie, pe care te poti baza oricand la nevoie, vesnic indragostit de cele patru femei din viata lui: mama , sora , fiica si sotia lui, familist inrait si cel mai roman dintre romani, il salutam calduros. La multi ani Laur ! Sa ne traiesti ! Bere bem ! 😉 🙂
Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase spuse despre Laur. Dintre toti fratii din lume al meu e cel mai cel. Ai inteles ca azi e ziua lui, nu?
Bineinteles este clar ca astazi este ziua lui!:)) Asa este ! =D> E cel mai cel ! Mandreste-te cu el, ca ai cu ce !Si el este foarte mandru de tine ! B-)
Multumesc mult!
motiv pentru care nu ma grabesc sa fac copii…si sotul are aceeasi parere ca si mine dar noi am opta pentru Ungaria sau UK.
La mine prima optiune ar fi Belgia, apoi Germania, Austria si UK, dar ideea era ca engleza o invata oricum, insa mi-ar placea mult si atmosfera din satele engleze.
sotul e de etnie maghiara si avem amandoi cetatenia. cred ca in curand ne mutam spre vest…cel putin asta e planul 😀
Grecia imi place ft mult insa nu e tara de crescut copii….
Din cate vad copilul vostru va avea mai multe sanse sa-i fie bine. Pana la urma, cine stie ce-o sa mai fie.
Baiatului meu i-a placut mult la gradinita, dar nu l-am putut tine decat doua luni. Il trezeam de la 5,30 dimineata, ajungea primul in gradinita, statea de femeia de la curatenie pana veneau doamnele educatoare, ca eu sa pot ajunge la timp la serviciu. Lucram foarte mult, sa il pot creste singura si dupa-amiaza nu puteam pleca de la serviciu pentru a-mi lua copilul. Nu aveam pe nimeni care sa stea cu el, asa ca am renuntat. 🙁
Dar a invatat singur engleza…
Doua luni pe an nu sunt suficiente. Cand se intorc acasa nu au cu cine sa vorbeasca si pana anul urmator uita. Dar da, si eu as alege alta tara daca as putea sa dau timpul inapoi.
Tu tot nemultumita. Tie nu-ti ajung doua luni. :)) Ideea era sa se imprieteneasca cu copii aia si astea doua luni sa se repete an de an. Odata prieteni vorbesc pe FB pe mess pe tot felul de cai, nu asta era problema. Macar sa fi ajuns ele acolo…
Engleza o vor invata mai OK in timp, e nevoie si de ceva ani sa se ‘sedimenteze’ cunostintele, nu poti stii ca lumea de la inceput. Daca depun suficient efort, chiar si in Romania, pot invata lejer orice limba straina doresc. Exista si aici canale de televiziune pe limba in cauza, pot gasi pe net filme/muzica etc. Se invata mult mai usor (sau macar se aseaza informatiile) vizionand chestii care se vorbesc in limba in cauza.
Faptul ca te muti cu ele undeva nu inseamna nimic, daca in casa inca vorbiti romaneste. Asta pe incercate, ca si noi am stat 18 luni in SUA si barbatu’ tot atata engleza stie, cata avea in cap la plecare, pentru ca in casa prietenilor nostri se vorbeste in romaneste. Singurele sanse de a mai prinde ceva, erau cand se plimba in oras, dar acolo is expresii uzuale, nu s-a edificat prea mult.
Chiar daca nu vor vorbi ‘perfect’ limba in cauza, nu conteaza. Si eu am un pic de accent ‘rusesc’ dupa cum imi place sa-i zic si asta nu ma impiedica sa troceresc ore intregi cu diversi, cand sunt prin calatorii. Plus ca muncesc 90% din timp cu clienti americani si, chiar daca nu-s Shakespeare in scris, sunt super incantati de cum ma exprim. Oricum in general in orice tara nici aia de acolo nu-s nu’s cat de ‘articulati’, deci, daca invata o limba la un nivel avansat, deja is mai destepte decat 70% din populatie 😀
Da, ar fi misto sa le duci 2 luni intr-o tara, chiar si pe ideea ca se ‘imerseaza’ in societatea in cauza. Nu stiu cat de mult invata limba in cauza, dar experienta vietii intr-o societate diferita sigur le foloseste.
Da, si pentru chestiile astea de pe urma mi-ar fi placut sa merg cu ele pe afara mai mult decat am facut-o deja.
Imi dau si eu cu parerea :). Locuiesc in Olanda de 5 ani; cand am venit aici nu stiam nici o boaba de olandeza, asa ca m-am inscris la cursuri organizate, cursuri care au durat 1 an si jumatate; intre timp m-am angajat, lucrez deci in mediu olandez, dar faptul ca in casa vorbim romana, nu ma face deloc sa progresez :). Si de fiecare data cand ma intorc din vacante petrecute in Ro, sunt catastrofala la limba olandeza :).
Am aici prieteni romani care au copii; si da, ei isi corecteaza parintii in limba olandeza, dara asta se intampla dupa 8-9 ani petrecuti aici si in detrimentul limbii romane.
Astea-s experientele mele… 🙂
Olandeza…pe bune? Nu cred c-as fi vreodata in stare s-o invat nici daca as sti ca viata mea depinde de asta.
In alta ordine de idei eu sunt constienta ca acum e totul tardiv si daca n-am facut-o la momentul potrivit am pierdut trenul acesta.
eee, ba bine ca nu… daca ai trai intre ei si n-ai vrea sa fii exclusa, ai invata-o, fii sigura de asta 🙂
Nepotica mea are 4 ani si nu vroia deloc sa invete cuvinte in limba engleza. Pana in primavara asta cand au avut musafiri din Israel. Sunt doua fetite de varsta ei care vorbesc numai engleza. Isi petrec si vacanta de vara in Romania. Acum ne intreaba mereu cum se traduc anumite chestii. In cateva luni a invatat multe si e tare mandra ca poate sa schimbe anumite replici cu prietenele ei.
Sunt plusuri si minusuri pentru traiul pe alte meleaguri. Fiecare le vede din punctul sau de vedere. Insa e clar ca vor trece multi ani pana ne vom bucura si noi de sistemele lor de educatie, sanatate si …civilizatie in general. Din pacate (sau poate din fericire) acum la noi este exclusa varianta strainatate. Nu pot minti ca uneori ma intreb cum ar fi fost daca acceptam jobul din Germania oferit acum multi ani….Oricum, eu iubesc Germania!
Am o verisoara care in copilarie a facut germana in scoala si care, incurajata de profesoara a corespondat ani de zile cu niste copii din germania. Prin scrisori pe vremea aia. Mai tarziu germana aia invatata prin scrisorile cu prietenii i-a prins foarte bine in anii pe care si ia petrecut in Germania la lucru. Si nu orice lucru…
Poate in China?
http://www.zf.ro/business-international/satul-in-care-fiecare-locuitor-are-cel-putin-200-000-de-euro-in-cont-11249686
🙂 din1august m-am mutat in Germania pt un an tocmai pentru ca eu si baietelul meu sa invatam germana.
Daca vrei sa stai 2 luni doar, te invit la noi. Intr-un apart de doua camere. Nu trebuie sa platesti decat cheltuielile. Vei sta singura, noi stam in alt oras.
Sunt speechless! Iti dai seama ca atunci cand voi avea doua luni libere (bine, s-ar putea ca atunci să am 60 ani) am sa-ti scriu si daca mai ai atunci apartamentul acela liber suntem abonati la el. 🙂
Sper ca baietelul tau sa invete repede si frumos germana. Esti o norocoasa.
Pai ce mai astepti,hai la noi!!Voi ii invatati romana pe ai mei si ei franceza.Va pupam!!
Te pup, Cristina! La multi ani pentru Matrhias azi, pupa-l din partea noastră, ne-am gandit la el, la voi toti, chiar ne e foarte dor de voi. Ati promis ca veniti anul asta si n-ati venit…
Eu am experienta si si. Prima mea fata, a facut caminul si 4 clase in Ro. Cea mica a apucat numai doi ani de gradi. Cea mare a plans non-stop inclusiv o parte din cl.1 dimineata. Uneori evitam sa o duc eu, ca atunci nu plangea asa cumplit. In Ro ura scoala, in fiecare dimineata era scandal ca e nu vrea la scoala.
cand am ajuns aici, situatia s-a schimbat 180 grade. Iubeste scoala si acum, e la liceu in anul doi, echivalent cu cl.11-a. Cea mica la fel, dar pentru ea sistemul romanesc a isemnat putin. Si da, limba se invata foarte repede si fara accent de catre copii.
QED! Cam asta e ideea. Ma bucur ca tie ti-a iesit. Cred ca ai doua fete minunate.
Da, am ramas uimita ce diferenta intre sisteme exista si cum se poate ca sa le placa copiilor sa mearga la scoala. Multumesc, toti copiii sunt minunati! 🙂