Îmi place atât de mult manichiura french, aia clasică nu tot felul de combinații, încât manichiurista mea nici nu-și mai ia la ea alte culori când vine la mine. Eu știu sigur cum lucrează ea, ea știe sigur ce vreau eu și uite așa avem noi două o relație win-win de foarte multă vreme. Numai că…
Ultima dată când a fost la mine, tocmai ce-mi luasem niște sandale crem și cum pielea mea cea nevăzută de razele soarelui e albă mai ceva ca o față de masă spălată cu clorul cel mai puternic, am zis să dau un pic de culoare picioarelor și să-mi fac unghiile negre.
– Cum negre? întrebă ea neîncrezătoare. Negre, negre?