Însa tare mi-e frica ca pe noi ne pune pe butuci. 🙁
Și ca să fie tacâmul complet, în fiecare zi vine câte o veste proastă. Ba capsele cumpărate nu sunt bune, ba presa nu poate fi trimisa decat dupa 5 zile, ba materialul nu-i suficient, ba clientul n-are bani de avans… Acum sincer, cum naiba să mai ai chef de mucă, cum să-ți mai vină să tragi ca nebunul când la tot pasul sunt piedici? Nu-i ca și cum nu le-am fi prevăzut (ok, mai puțin aia cu capsele), dar tot par piedici care îți pun frâne fie ele si de ordin phihologic.
În rest sunt toate bune și frumoase, copiii aproape că-s în vacanță, vara își face simțită prezența din ce în ce mai tare (noi o ignorăm, stăm 15 ore/zi în atelier), gândul la vacanța pierdută e foarte departe, ca și cum n-ar fi fost, deși uneori recunosc, îmi iau gândul de la tot și îmi imaginez cum ar fi fost ca peste două zile plec în vacanță. Mda, ar fi fost frumos!
Vă las acum, trebuie să știți totuși că-s aici. La muncă. 🙂