fără toane

Dacă pentru un bogat fericirea înseamnă să-și facă vacanța în nu știu ce colț mirific al lumii ăsteia, pentru oamenii mai puțin norocoși fericirea poate însemna să mănânce la fast food șnițel cu cartofi prăjiți. Oamenii ăștia doi simt probabil  același fel de bucurie în momentul în care își împlinesc dorințele, numai că diferența dintre ele e atât de mare că unul ca mine care le privește viețile ca din întunericul unei săli de spectacol, cu greu poate înțelege. Și totuși…

Aseară am fost la teatru. S-a jucat Elling ce are la baza romanul “Frati de cruce“, de Ingvar Ambjørnsen, roman lansat tot aseară pe scena Teatrului de comedie, la aniversarea a doi ani de Stradă a Ficțiunii.

Aceeași Stradă a Ficțiunii care acum doi ani era un drum de țară și care azi, datorită unor oameni incredibil de pasionați, e o adevărată autostradă (cea mai rapid construită autostradă din România), una cu trei benzi desigur, pentru ca avem Bestseller, Clasic și Contemporan, iar fiecare dintre noi, cititorii, poate merge pe unde îi place, ba chiar poate schimba banda de câte ori dorește și nici măcar nu trebuie să semnalizeze pentru asta, nu-i va încurca nicicum pe ceilalți cititori aflați pe Stradă.

Dar să revenim la teatru, care ar fi fost unul excelent dacă nu aș fi avut un ventilator în partea dreaptă , ventilator care mi-a huruit în creieri și care m-a făcut să aud actorii foarte greu până în momentul în care s-a oprit (sper că s-a stricat definitiv). Din momentul acela  totul a fost minunat. Piesa, jocul impecabil al actorilor care au reușit să fie atât de autentic săraci cu duhul încât Iulia (da, am fost și cu fetele din cauza cărora aproape am întârziat, pentru că doamna dirigintă n-a vrut putut să le învoiască de la ora de muzică :D), copilul Iulia, spuneam, a privit tot timpul ca hipnotizată către scenă și s-a amuzat copios de peripețiile celor doi protagoniști. Sonia a fost mai aproape de mine și de ventilator și a avut oarecari obiecții față de calitatea sunetului, dar i-a plăcut și ei la fel de mult cum Elling și Kjell Bjarne  doi prieteni ieșiți de curând dintr-o instuție psihiatrică, încearcă să devină oamnei normali, învață să vorbească la telefon și să facă cumpărături. Cei doi se bucură de lucrurile simple exact așa cum cei din înalta societate se bucură de bijuteriile cu multe carate.

Abia aștept să citesc și cartea, dar deocamdată vreau să-i mulțumesc Loredanei pentru invitație și vă vă spun vouă că pe all.ro, cu ocazia sărbătoririi a doi ani de Strada a Ficțiunii, cărțile sunt cu 38% reducere.