În dimineața asta îmi vine să râd. Aș vrea să fie așa fiecare dimineața. Să mă trezesc cu chef de râs dimineața și să ajung seara la culcare cu burta plină de râs. Nu râdeți, asta nu înseamnă că nu mănânc nimic toată ziua, ci că aș prefera ca la cină în loc de pârjoalele făcute de mama să-mi umplu burta doar cu râs.
Să vă spun de ce-mi vine să râd acum. De vreo trei zile trebuie să cumpăr niște material pentru tricouri (nu, nu pentru astea), iar pentru asta îmi pun în portofel în fiecare dimineața frumoasa suma de 900 lei. Cum la furnizor încă n-a ajuns marfa, ar fi trebuit ca banii pe care i-am pus luni în portofel să fie tot acolo și eventual să fi făcut pui, dar nu, eu reușesc cumva ca până seara să nu mai am un șfanț. Să vă explic.
Luni n-am găsit culoarea de tricot de care aveam nevoie, dar am luat elastic (nu ne trebuie acum, dar e bine sa-l avem), niște cozoroace pentru șepci (astea ne trebuiau, dar puteau fi platite la termen), am plătit o rată, am luat niște fructe, în fine, seara mai aveam în portofel fix 50 lei cu care iar am facut ceva să nu care cumva să mă prindă noaptea cu bani în portofel. 🙁