Copiii sunt o sursă inepuizabilă de glume. Dacă un părinte ar avea răbdare și ar nota undveva toate nebuniile, vorbele de duh, glumele și tot ce mai spun copiii și i se pare lui, părintelui, interesant, sunt sigură că ar ieși o carte bună.

De exemlu Sonia ieri îmi spune că a văzut un costum de baie foarte frumos și va face tot posibilul să și-l ia. Cum e, o întreb? E așa… slipul se continuă cu o parte de material până la sâni și are două cupe cu push up (asta e extrem de important la 13 ani). Ce culoare e? E negru zice ea cu rânjetul pe buze și are desenat aici (și-mi atată zona abdomenului) un cap de mort. Nu-i tare?

Încerc să nu mă arăt uimită de aplecarea ei către capete de morți și schimb directia discuției: Aa, e un costum cu totu’? Nu, răspunde ea, nu-i cu totu’, am picioarele libere, adică neacoperite, adică goale. Ai înțeles? Mi-l iau?