Copilul Sonia vrea să locuiască singură. Nu m-am bucurat, dar i-am spus c-o susțin și imediat ce își va cumpăra o casă, eu sunt de acord s-o ajut cu bagajele.
Copilul Sonia are 13 ani. Și-a dat seama repede, după ce a căutat câteva case cu piscină, neapărat, că nu are bani să-și cumpere una și m-a întrebat dacă o ajut și eu cu ceva, așa cum își ajută părinții copiii. Bineînțeles, i-am spus, dacă tu îți cumperi casa, eu îți cumpăr mobila. A mai cătutat un pic pe net și și-a jucat ultima carte: dacă găsesc o casă gata mobilată tu cu cât mă ajuți?
Nu i-am răspuns, iar ea s-a reorientat: Mami, cred că va trebui să mă angajez dacă vreau să-mi cumpăr o casă. Și a continuat căutările. A găsit un site care îi ajută pe copii să-și obțină bani de buzunar, așa zice ea, eu nu știu despre ce-i vorba exact, dar cred ca e ceva vânzare directă de cosmetice. În fine…a făcut ea niște calcule și și-a dat seama că i-ar lua prea mult timp să strângă bani pentru casă, mai ales că i-am amintit că va trebui să-și gătească singură, să-și spele și calce lucrurile singură, să-și facă curat…
Într-un final copilul a capitulat pentru moment (spun asta pentru ca acum vrea să-și corupă prietenele și să strângă împreună bani de casă), a venit spășită la mine și m-a întrebat: Mami, n-ai vrea tu să mă angajezi la atelier?
Ce dragut:). Dar sora ei nu spune nimic?
Nu, ea vrea înca sa locuiasca cu noi.
Oricum, la cat de rebela devine Sonia, eu ma bucur ca n-a spus: Mami, tati, eu vreau sa locuiesc singura, bagajele voastre sunt deja la poarta. 😀
da dar bunicii?:)) nu e timpul trecut sa va spuna asta
Da, nu-i timpul trecut, dar nu cred ca se va intampla asta. Stii de ce? Noi nu avem piscina. 🙂
Ionut ne-a spus duminica, pe cand eram la petrecerea de Florii a nepotului meu, ca vrea sa se angajeze in armata, pentru a fi o perioada separat de noi, sa vada cum se descurca. :((
Mie una imi place armata. Si eu m-as fi dus daca m-ar fi incurajat cineva. Dar toti ai mei au fost impotriva. 🙁
:)))) Hai ca a fost mortala ! :)))) Macar asa ia microbul de mica si maine, poimane preia afacerea familiei !Eu zic sa te mai gandesti. Ai putea s-o angajezi macar pe timpul vacantei, ca sa inteleaga ce-i acela un job :))))
Am mai angajat-o o data. Si-a dat demisia dupa o saptamana. 😀 Uite: https://www.toane.ro/2011/08/copiii-si-salariul/
[…] Vienela Unde este hidrantul?, Pandhoraa Graffiti – curajul emotiei…,Nina La discutii cu viata, Minnie Meloman pentru o zi – Poveste cu … cântec!, Mala Ca o poveste Zen […]
Saracul copil. Inteleg unde vroia sa duca articolul, dar totusi sper ca le veti asigura o casa a lor, nu doar mobila, in urmatorii 10 ani.
De asemenea imi doresc sa cred ca nu le pregatiti pentru angajare. Angajarea, aceasta sclavie moderna, ar trebui sa fie o a treia solutie in cazul in care nu reusiti sa faceti ca viata sa le rezerve ceva mai bun.
Si ma opresc aici findca altfel sunt sigura ca te-ar deranja foarte mult ce as mai avea de zis.
Anda, nu ma dranjeaza ce ai de spus, fiecare cu ideile lui. Nu ma gandesc inca serios sa le iau case nici Soniei, nici Iuliei. Sunt inca mici si viata e atat de cutra incat nu pot sti ce-si vor dori ele atunci cand vor fi la varsta la care sa se puna problema unei locuinte separate.
Iar in legatura cu angajarea, sigur, toti vrem sa stam acasa sau sa fim patroni si de muncit sa nu munceasca nimeni pentru ca, nu-i asa, nimeni nu trebuie sa fie sclav modern. Ghici ce? Astea sunt vise realizabile pentru foarte putini dintre noi. Restul vor trebui sa fie pregatiti si pentru ce-i mai rau. Altfel, atunci cand vor ajunge inevitabil acolo, le va fi foarte greu sa inteleaga unde au gresit.
Evident ca-mi doresc ce-i mai bun pentru fetele mele. Imi doresc sa-si aleaga si sa reuseasca in viata un parcurs fara oprelisti, dar asta este c-si doreste orice parinte pentru copilul lui. Si totusi, nu toti copiii ajung sa-si implineasca visuri.
In fine, eu vorbeam in articol de un copil ce n-are nici macar buletin,care are acasa niste conditii pe care mlti prieteni de-ai ei si le-ar dori, care nu apuca sa spuna de doua ori ca-si doreste ceva si sigur tati ii indeplineste dorinta si care mai are in fata cel putin 10 ani de studiu inainte de a sti clar ce vrea sa faca cu viata ei. Si din fericire pentru ea, noi am avut si vom avea grija ca ele (ea si sora ei) sa aiba alternative la postura de sclav modern. Dar asta nu le va asigura nici pe departe succesul in viata. Nici pe departe…
Imi palc fetele tale foarte mult! 🙂 Tot voiam sa-ti spun asta si tot am uitat; acum am ocazia. Sa va traiasca! 🙂
Multumesc mult, Thea! Uneori sunt delicioase. Alteori…
🙂 ma gandeam eu ca nu vei aproba comentariul, dar nu-i nimic, or sa isi dea seama si singure de lucrurile astea in cele din urma, eu doar ti-am atras atentia ca nu e bine deloc ce reiese din articolul tau.
(Daca dintr-o afacere ai reusi sa pui deoparte 5.000 de dolari pe an in 10 ani ai reusi sa le iei locuinte, in plus le-ai arata ca se poate si altceva in viata decat sa fii angajatul cuiva)
Hehe, tu crezi ca daca ar avea locuinte asta le-ar scuti de a fi angajatul cuiva?
Scuze, comentariile erau in spam. Am fost prea ocupata cu bunul mers al unei firme (a mea) pentru a le scoate de acolo mai devreme. Numai bine si tie!
M-au bucurat raspunsurile tale desi se simte ca te-au deranjat comentariile. Sunt foarte importante lucrurile acestea si imi pare bine ca le ai in vedere.
Succes cu firma si.. mai multa incredere ca se poate si altfel – nu resusesc multi pentru ca doar putini incearca. Competitia e mare doar in lumea celor care se multumesc cu putin (vezi doar cati se bat pe locuri de munca si cati pe granturi. Ma rog e doar un exemplu dar intelegi ideea)
Nu comentariile tale m-au deranjat, ba din contra, discutiile sunt bine venite si cu cat stii mai multe opinii, puncte de vedere, cu atat iti poti face si tu o imagine mai buna despre problema si poti lua astfel decizii in cunostinta de cauza.
Daca ti s-a parut ca as fi fost sarcastica, o sa intelegi poate de ce in articolul de azi. 🙁