Să ne jucăm. Să glumim că până la 18 ani suntem copii și să ne gândim dacă mai avem ceva din vremea aia. Nu pot intra în joc cei care n-au măcar 7 ani peste vârsta asta, pentru că n-ar fi corect. Alta e să păstrezi ceva 20 de ani și alta să-l păstrezi 3 ani.
Cred că mie îmi va fi cel mai greu să găsesc ceva din vremea aia, mai ales că am schimbat și casă și oraș si obiceiuri si măsuri la haine în anii ăștia care au trecut de atunci. Aproape o viață. Și totuși voi încerca să găsesc ceva:
- Am câteva fotografii din liceu și câteva din școala generală. Am și multe diplome, dar ele-s la părinți așa că nu pot spune că le am.
- Am o furculiță din copilărie. Nu se potrivește cu nimic și nici nu știu cum a ajuns la mine (cred că am luat-o de acasă când eram la facultate și apoi am luat-o cu mine când m-am mutat cu Sorin). Am purtat-o din dulap în dulap vreme de 20 de ani și ea există și azi și va exista probabil și peste 10 ani dacă nu cumva o vor lua fetele cu ele la facultate. 😀
- Cărți. Am cărți de care sunt foarte atașată, care nu se mai potrivesc acum cu cele noi din bibliotecă, dar pe care nu le-aș schimba cu nimic. Mi se rupe sufletul uneori când văd că le citesc fetele și le îndoaie colțurile și n-u grijă de ele așa cum ar trebui. Mă bucur totuși că le citesc.
- O cămașă. Am o cămașă crem cu floricele care nu mă mai încape, dar care le-ar fi tocmai bună fetelor acum dacă ar vrea să se îmbrace cu ea. Nu vor. Așa că am pus-o într-un șifonier din pod. N-am dat-o nimănui așa cum am făcut cu aproape toate celelalte haine care-mi sunt prea mici sau pe care nu le mai îmbrac. Nu știu de ce am păstrat-o. Acum, dacă mă gândesc bine, nici nu-i așa de frumoasă. Dar are aerul altor timpuri.
- Cerceii de aur pe care i-am primit în clasa a IV-a și pe care nu îi mai port, dar îi țin într-o cutie frumoasă în sertar. Țin minte că mi i-a luat mama de la cineva de la ea d la servici care-i adusese dintr-o țară străină, habar n-am care. Mi s-a spus atunci că i-am primit pentru că am luat premiul întâi, dar eu cred că i-aș fi primit oricum. Nici ăștia nu le plac fetelor, dar am speranta că voi avea o nepoată mai puțin pretențioasă decât ele.
Gata, le-am zis. Cred că dacă mai trebuia să zic unul, nu l-aș mai fi avut ce, dar dacă aș fi la țară la ai mei sunt sigură că aș găsi multe lucruri din vremea anilor ’80-’90, chiar dacă și ei au schimbat casa de atunci.
Voi cum stați? Păstrați vechiturile sau vă descotorosiși de ele fără remușcări?
P.S. 1 Deși n-ați spune, sunt și eu în toate cele trei poze din 1900 toamna.
P.S. 2 Pe Aconso este în desfășurare primul concurs.
Ha ha ha ,ce tare ! Da, pastrez poze din copilaria si adolescenta mea, o masa de bucatarie, o pereche de pantofi din piele ai mamei , marca “Guban” (ca i-a pastrat “de buni” si i-a transmis ficei 🙂 ),papusile Aradeanca din copilaria mea (Oana, Simona ,Pamela si Gabriela – fiecare din ele au avut cate o poveste speciala atunci cand le-am primit) ,caietul de amintiri(Oracolul) ,in care au scris o mare parte din fostii colegi si prieteni din liceu. Ca si tine, am primit si eu o pereche de cercei din aur( pentru rezultate bune la invatatura), cumpararati de mama de la o colega de serviciu, adusi din Siria, pe care mai tarziu ,i-am amanetat impreuna cu verechetele noastre de casatorie. 🙁
Imi pare rau de cerceii tai si verighetele voastre. N-ati reusit sa le recuperati?
Am avut si eu oracol, nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, sper sa fie pe la ai mei.
Nu ,din pacate, nici cerceii, nici verighetele.:( Aveam nevoie de bani pentru investigatiile medicale ale fiului cel mare,care s-a nascut cu o malformatie la rinichi si un suflu sistolic la inima . Asta e! noi sa fim sanatosi! Scuze pentru “verechete” !
ai dreptate, voi sa fiti sanatosi. Hai ca m-ai facut sa rad cu “verechete”. :)))
N-am prea priceput treaba cu vârsta minimă, dar postez şi eu. 😀
Am un iepuraş de pluş cumpărat împreună cu unchiul meu când aveam 4 ani. Acum am aproape 20, deci iepuraşul are 16 ani. Ţin minte că am avut de ales din mai multe culori (roz, albastru, verde), iar eu l-am ales pe cel verde. 🙂
Tot timpul a stat pe raft, iar de câţiva ani este în slujba de suport de ochelari. 😀 A mai primit între timp ca accesoriu un lanţ auriu ca să fie “pă trend” cum se spune. :))
Ăsta-i 😀
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/65206_4290168066987_2069523995_n.jpg
Hahaha, chiar ca-i pă trend. Oricum, arata ca nou, nu-i dau 16 ani. :)))
Pai ai insemna sa fac o lista a lucrurilor pe care le-am primit in jurul varstei de 7 ani 😛 Si sincer nu mai tin minte ce am de atunci. Cred ca sunt pe acasa pe la mama, cred ca cel mai vechi lucru e certificatul de nastere. L-am pierdut intre mutari si dupa ce mi-a scos tata altul, l-am regasit si pe cel vechi. In rest : mai am un costum traditional ardelenesc si o poza cu mine la varsta de 2 ani si 10 luni.
HAi bre ca certificatul de nastere nu se pune. 🙁 Dar costumul…. ala da.
Poze si carti mai am si eu. Si mai am un prosop vechi, vechi, nu-l mai folosesc dar l-am carat de acasa la camin la facultate si apoi prin toate chiriile in care am stat, pana am ajuns la casa mea 🙂
Hahah, si-l vei pastra tot timpul, asa-i. A unele lucruri cate o poveste mai ceva ca viata unui om. 🙂
Am colectia mea de plusuri (inceputa cu un iepure curcubeu si catel alb primite din germania cand aveam 6 ani…sunt batrani acum au 24 ani), niste brose de chihlimbar de la mama, pozele cu van damme primite pe la 12 ani(la vremea aceea au fost cel mai fain cadou), pahare coca cola cu ursuleti(a umblat saraca mama mult si bine sa le gaseasca pe toate…acum au loc de cinste), pahare de cristal primite de la mama si bunica(astea s de cand m-am nascut clar bat la categoria vechime). Printre cele mai dragi: cartile mele Jules Verne, ce vise frumoase… Mai am pe undeva o cutie plina ochi cu casete. Si bineinteles cateva haine mici cu 4-6-8 numere din vremurile in care eram slaba:)
Am uitat mai am 2 prosoape f mari cu fluturi! Le folosim cu mare drag si culmea arata ca noi… ce se facea pe vremuri calitate… au varsta mea
Bravo,aveti o multime de lucruri, eu in copilarie mi-am distrus toate jucarile. Toate. Mai am doar undeva la ai mei o veverita maro de plastic. Pe aia n-am reusit s-o stric.
Eu mai am doar poze, cateva carti si o masuta de cafea de-o seama cu mine. A facut parte din prima garnitura de mobila de sufragerie a parintilor. Mai are mama o piesa din mobila aia si eu masuta.
Fete, tu semeni cu Julitz in prima poza sau mi se pare mie?…
Nu mai am prea multe lucruri, tot din cauza ca m-am mutat dintr-o casa in alta de cateva ori, dar si pentru ca am perioade in care dau tot, gandindu-ma ca asa imi voi lua altele. Stai sa le fac inventarul si revin. 😉
In afara de faptul ca erai slabuta rau, eu nu vad mari schimbari la tine.
am cateva (mai multe carti) din copilarie. ba chiar e posibil ca “legendele olimpului” sa fie din copilaria tatalui meu. (am shutit-o de la mamaie :))
am o tava de friptura pe care a folosit-o mama toata copilaria mea si pe care a mostenit-o de la mama ei. si o ulcica mica, pt incalzit 1-2 portii de supa, tot din copilarie, luata de acasa cand am plecat la facultate acu’ mai bine de 13 ani.
si o lenjerie de pat, tot de la plecarea la facultate, facuta la croitoreasa, nu stiu materialul, dar este intr-o stare mult mai buna decat altele muuuult mai noi.
ar mai fi cerceii de aur primiti de la bunica pe cand eram copil, dar cred ca-s acasa la mama, dar cruciulita si lantisorul de aur primite la 14 ani de la parinti sunt cu mine in casa mea.
in rest, pozele si diplomele si ce-o mai fi sunt acasa la ai mei. pozele, cel putin, nu cred ca le-a putea lua din albumele de familie. s-ar putea totusi sa am niste poze de la sfarsitul clasei a viii-a.
in schimb, acum mi-am amintit, am o poza veche a tatalui meu de cat era copilas la gradinita, la o serbare. poza are vreo 53-54-55 de ani. 🙂 nu mai stiu exact ce varsta avea in poza.
depinde de vechituri, de cele de mai sus, nu m-as descotorosi pentru nimic in lume.
[…] de primăvară a scos la iveală exact obiectele de care aveam nevoie pentru a-i răspunde Ninei la întrebarea “Ce lucruri mai ai din copilărie?”. Făcând ordine prin dulapuri […]