Toata iarna bicicletele noastre au stat în pod, la cădurică. Nu suntem chiar atât de împătimiți încât să le folosim și în sezonul rece, chiar dacă am fi fost, n-avem cauciucuri pentru iarnă. 😀
De două săptămâni bicicleta mea a prins curaj și aproape a coborât singură din pod, mai ales că și acolo urmează o curățenie de primăvară ( jumătate de pod e gata curățat, urmează jumătatea mai grea 🙁 )
Bineînțeles că a trebuit curățată, mângâiată, discutată, umflate roțile și abia apoi scoasă Doamna la plimbare, Doamna fiind numele ei, nu al meu. Așa o cheamă, Doamna, pentru că-i frumoasă și comodă ca o doamnă. Pentru mine. Există desigur biciclete mult mai frumoase și mult mai comode, dar eu sunt foarte mulțumită de a mea, mă duce și mă aduc ca vântul și ca gândul de unde am nevoie. Nu obosesc niciodată când merg cu Doamna. Ba, o dată s-a întâmplat.