Stați că nu-s gravidă și nici n-am de gând să rămân. Nici de înfiat n-am gânduri deocamdată, dar de avut un copil în plus tot o să am, numai că-i voi fi nașă nu mamă. Dar aș vrea să fie ca și cum i-aș fi. Bine, n-am de gând să-l fur de la părinți, dar pentru că va locui la două străzi de mine, aș vrea să-l văd foarte des și să trec din nou, prin toate fazele alea cu băița bebelușului (fetele mele nici nu vor să audă să le mai spăl eu nici măcar la cap), cu alesul hăinuțelor (nici la capitolul ăsta nu prea mai pot să spun nimic), cu plimbatul prin parc (caprele mele vor singure să meargă în parc de acum) și tot așa. Sunt niște etape pe care tare mult mi-ar plăcea să le retrăiesc.
Mai sunt totuși câteva luni până vine bebelușul, deocamdată nici nu știm dacă-i fetiță sau băiat, ci doar că se va naște în septembrie dacă va fi cuminte. Până atunci va trebui să avem grijă de viitoarea mămică, să urmărim ca sarcina să fie una ușoară și să ne uităm după rochii de mireasă și tot ce mai trebuie pentru că nunta părinților va fi odată cu botezul și mi-e și frică să mă gândesc ce ne așteaptă în materie de organizare.
Pentru că mai am o finuță, pe Sorina, cu care din păcate mă văd maxim o dată pe an deși mi-e și nepoată, nu va fi chiar o noutate pentru mine botezul, dar nași de cununie n-am mai fost, așa că avem ceva emoții, pentru că trebuie să fim părinți spirituali ai cuiva și tare mi-ar plăcea să avem cu ei o relație foarte apropiată.