fără toane

Dragii mei, sper că voi sunteți bine cu toții, prin zonă circulă o viroză rea de tot care mi-a dat ceva bătăi de cap zilele astea.

O durere cumplită de cap ce nu mă lăsa nici măcar să văd că, lângă mine, copilul Iulia avea senzații de vomă și Sorin nu se mai putea ține pe picioare de rău ce-i era. Noroc cu Sonia care nu avea nimic și care ne anunța de sus că îi e rău mamei soacre. Mie îmi vâjâiau urechile și inima îmi bătea în gât.

Iulia îmi aducea aminte că ea nu poate lua pastile și îi trebuie ceva sirop, iar Sorin îmi spunea să merg eu să văd ce are mama că el a făcut infarct și nu se poate ridica din pat până nu-i trece.

Un teatru de război era la noi în casă marți seara, și numai noi știm cum ne-am doftoricit și cum am reușit să trecem cu bine peste noaptea aia. Iulia cu sirop, eu cu o pastila pe care am vomat-o imediat, Sorin cu multe medicamente  (cobora din oră în oră și lua câte ceva) și mama cu bitter suedez și pastilele ei de tensiune.

A fost de coșmar, vă spun, ieri m-am simțit fără de vlagă, dar mlțumită că durerea de cap de peste noapte plecase și că Iulia se simțea mai bine. Încet, încet și mama a prins puteri, iar Sorin și-a reconsiderat poziția față de infarct.

Numai Sonia era bucuroasă că merge singură la școală, deși părea un pic îngrijorată din cauza noastră.

Culmea a fost când Sorin a mers la farmacie să ne ia medicamente în seara cu pricina și a găsit-o pe farmacistă având fix aceleași simptome ca noi. Ce să spun, s-a întors optimist de la farmacie și ne-a spus, stați liniștiți, nu-i de la noi. 😀

În fine, totul e bine când se termină cu bine, acum suntem cu toții apți de muncă Nu că ieri n-am fi muncit.

Oricum, aseară am aflat și recomandarea medicului în caurile astea, zice că cel mai bun remediu e să stai în pat. Dacă-ți permiți.