fără toane

Știți vorba aia: așa tânăr și deja Gheorghe? Cam asta vreau să spun și eu despre săptămâna asta: așa devreme și deja joi? Se pare că nu mai sunt deloc prietenă cu timpul și de data asta chiar că nu mai știu pe unde să scot cămașa. Poate mi s-a părut că a trecut repede săptămâna pentru că am avut parte de prea multe întâlniri cu autoritățile.

Luni am fost la Registrul Comertului să rezolv ceva legat de sediul firmei. Sediu care-i la noi acasă și care cică expirase. Sinceră să fiu când am aflat asta m-am gândit că trebuia să facem casa din cărămidă, nu din bolțari, că poate așa nu expira. După aia m-am prins că-i vorba de ceva contract de comodat care fusese făcut la înființarea firmei pe numai patru ani si anul trecut, la sfârșit, a expirat. Dupa care am găsit contractul și, surpriză, era cu termen nelimitat. So, cum naiba a expirat? Să se fi gândit ei că 2012 era anunțat ca fiind ultimul și acolo să fi fost limita?

În fine, am rezolvat ușor, am făcut alt contract cu termen nelimitat, după care s-au prins că și celălalalt era tot nelimitat, așa că pe ăsta nou l-au numit Act adițional și mi-au prelungit valabilitatea sediului cu… 49 de ani. Asta-i noul nelimitat. :))

Asta era luni. Marți am avut deosebitul ghinion de a zgâria cu oglinda aripa din spate a unui Duster de intervenții, așa că mi-am petrecut după amiaza pe la poliții, plecând acasă cu o amendă de 300 lei. Pe care i-am plătit. La jumătate, desigur. Și-am dus și chitanța la poliție. După ce i-am făcut copie, evident. Asta e, uitatul după cai verzi se plătește. Cred că-i prima dată când sunt 100% vinovată de comiterea unui accident de circulație. Ok, n-a fost chiar de circulație că săracul Duster stătea pe loc. În fine…

Ieri iar a fost o zi plină, cu plecat de dimineață de acasă, cu aprovizionat de materiale și cu luat măsuri unor super drăguți copii de clasă pregătitoare.

După amiază am făcut ceva ce trebuia să facem noi acum vreo 4 ani. Știți că în atelier lucrăm cu precădere echipamente de lucru. Pentru doctori, pentru muncitori în construcții, pentru firme de pază,  pentru magaine, etc. Ei, cum credeți că sunt fetele noastre din atelier îmbracate cât timp sunt la serviciu? Ați ghicit, exact așa cum vin de acasă. Ieri ne-am hotărât că-i vremea să ne facem echipamente și am început cu niște veste. Da, veste din alea vătuite, acum când vine primăvara. În plus, în atelier e cald. Deci când le-a spus Sorin fetelor că le inscripționează vestele, n-au fost prea încântate. Ele le voiau pentru oraș, pentru munte sau chiar pentru acasă. 🙁 Și cum Sorin nu-i un șef rău, le-a personalizat cu numele firmei doar câte una. Croise câte două pentru fiecare. Așa a fost toată lumea mulțumită și noi avem acum prima părticică dintr-un echipament complet de lucru. Eu sunt cea mai mândră, am două veste roșii (ambele personalizate). Astea au rămas. Pe astea nu le-a vrut nimeni. 🙁

Azi e joi. Să vedem ce-o mai fi.