Am fost prima dată la oftalmolog imediat după ce le-am născut pe fete, cam acum 13 ani. Mi-am făcut o consultație la care s-a constatat o miopie de -1 la ambii ochi, așa că mi-am ales o ramă frumoasă de ochelari (asta după standardele mele de atunci) și am început să-i port.

În 5 ani i-am purtat vreo zece zile întregi, după care i-am uitat în fundul genții. În astea zece zile intră și serile de plimbare prin oraș cu ochelarii la ochi, pentru că vedeam totul, de la numărul tramvaiului de la distanță până la reclama mică de la etajul șase. În plus, orașul mi se părea foarte curat, față de ceața (praful) care învăluia totul înainte de ochelari. Păcat că dragostea dintre noi n-a ținut mult și așa cum vă spuneam, i-am pus în toc și-au hibernat în geanta mea încăpătoare. Asta până am schimbat geanta și ochelarii i-am ”uitat” în cea veche. Nu-mi trebuiau.

Acum vreo șase ani mi-a revenit dragostea de ochelari și cum pe cei vechi îi dădusem mamei (aveau niste rame demodate), am mers din nou la oftalmolog să-mi fac ochelari. De data asta mi-am ales ramele cele mai cool (ok, mai erau unele Dolce & nuștiuce, dar aveau prea mult sclipici 😀 ) și mi-am promis că pe ăștia îi voi purta. Continue reading De azi port ochelarii