Mătura tradiționala nu se dădea dusă din casa noastră oricât de mult am încercat. Vorbesc de mătura aia cu coada lungă pe care o știm cu toții din sălile de curs de pe vremea școlii.
Am cumpărat aspiratoare peste aspiratoare. Am cumărat și mături șmechere, cu peri mai moi sau mai tari după cum îmi spunea inspiația. Colorate, asortate cu mobila sau din contră care nu se potriveau cu nimic, cu toatele ridicau praful mai ceva ca o mașină împotmolită. Nu s-a putut. Mama soacră avea la suflet mătura de paie cu coadă lungă pe care o folosea atât pe gresie cât și pe covor. O nebunie.
Aspiratorul era greu de scos din locul lui, nu se cădea un asemenea efort pentru un living, un hol și-o bucătărie, ca aici curg scamele de pe noi de zici că suntem copiii din poveste care își lasă urme pe cărare pentru a găsi drumul la întoarcere.