S-au întâmplat foarte multe lucruri în ultima vreme însă nu prea îmi mai vine să vi le spun. Poate și pentru că nici voi nu sunteți prea vorbăreți cu mine. Sau poate că mă bazez prea mult pe memoria mea care dă semne de reîmprospătare. De exemplu mi-am uitat husa de la telefonul mobil pe butoiul cu vin din cămară (da frate, am un butoi cu vin roșu acolo) și atunci când am avut nevoie de ea mi-am amintit exact unde am lăsat-o.
Despre ce vorbeam? A, despre ce-am mai făcut, sau mai bine zis despre ce n-am făcut. Am de scris vreo 4-5 recenzii de cărți, unele excelente, altele nu prea pe gustul meu, iar anul ăsta m-am hotărât să zic lucrurilor pe nume mai abitir decât altă dată.
Mi se pare că a trecut atât de mult timp de când n-am mai scris și pentru că între timp fetele mele care anul acesta împlinesc 14 ani, au ghete cu toc, cumpărate din banii lor. Aproape. Acum îmi dau seama că în octombrie anul ăsta vor avea cărți de identitate, iar când am început eu blogul, acum aproape 5 ani erau în clasa a III- a. Altă școală, alte vremuri…
Mai sunt multe zile din vacanța asta (mai exact 4) așa că am de gând să scriu mult, așa că rămâneți prin preajmă. Nu, tort diplomat nu mai este. 😀
Hai ca sunt eu vorbareata cu noaptea-n cap, dar aduc in apararea mea faptul ca mie mi s-a terminat deja vacanta, deci…
Asa, de fapt vroiam sa-ti spun ca eu cand i-am facut buletin pruncului am plans cu lacrimi de crocodil. Si cand i-am luat prima trusa de barbierit mi-a mijit o lacrima in coltul ochiului. Ghete cu toc? Hmmm…daca aveam fata lacrimam si la faza asta :))
Iuliana, parca am lacrimat si eu, dar mai mult de necaz ca nu mai aveam argumente sa le conving sa nu le ia. Toate fetele din clasa lor au ghete cu tot. In fine, aproape toate. 😀
Bine ai venit si sa ai un 2013 de poveste!
Vad ca ai dat mana libera fetelor pe pagina de facebook. De ce nu si pe blog? Eu am incercat cu baiatul meu intr-o zi, cand a ramas singur acasa. :))
Sa nu exageram! Si asa ea ar vrea multe chestii sa faca, abia o pot tine.