Sau cum am putut eu potrivi personajele din cărți cu alfabetul limbii române. N-afost ideea mea, m-a obligat Vienela să-mi chinuiesc memoria și notițele. Hai să vedem ce a ieșit:
A – Alina din Șoseaua Cățelu 42 de Alina Nedelea;
B – Ben din Umbra lui Ender de Orson Scott Card;
N-am mai scris de mult despre fete. S-au făcut mari (13 ani) și nu mă mai lasă să scriu chestii care ar putea, vezi doamne, să le știrbească din prestigiu. Ca și cum eu, o mamă model, aș fi în stare să fac așa ceva.
Ei bine, să vedem ce perle mi-au mai făcut/spus copilul Iulia și copilul Sonia în ultimul timp.
Era începutul toamnei lui 2008 și aveam blogul de aproximativ o lună, când am primit primul comentariu de la un cititor necunoscut. Animalici. Acum când mă uit în urmă mi se pare că-i un pic spam, dar atunci am fost în culmea fericirii: Am un comentariu de la un necunoscut. Un necunoscut a citit ce-am scris și a lăsat și-un comentariu.
Mai avusesem eu comentarii până atunci de la oameni pe care, chiar dacă se semnau ”Colegu”, ”Kiki” sau ”sora lui Kiki”, îi cunoșteam în realitate. Dar Animalici ăsta era străin. Necunoscut. Minunat.
Comentariul era scurt. Ok, foarte scurt. După care omul (sper din suflet să fi fost om) a revenit și-a zis ceva fără rost. Nu m-am supărat. Din contră, de emoție nici nu i-am răspuns. Adevărul este că nici nu prea aveam ce să răspund la așa vorbe.
Îi mulțumesc în fiecare zi cerului pentru că am două copile sănătoase. Sănătoase și întregi. Numai atunci când n-ai această sănătate, îți dai seama cu adevărat cât e de importantă. Țin minte că atunci când a lovit-o mașina pe Sonia acum câțiva ani și eram cu ea în mașină în drum spre spital, mă uitam la ea și-mi doream atât de mult să nu i se fi întâmplat nimic foarte grav, încât la un moment dat mi-a trecut prin minte: cum ai putut femeie să te superi doar entru că ea a venit la un moment dat acasă cu o notă de 8. Cum ai putut? Fă Doamne să fie sănătoasă și jur că nu mă mai supăr niciodată, dar niciodată, de-o notă proastă.
Cred că ați înțeles ce-am vrut să spun. E foarte important ca din prima clipă copilul tau să fie sănătos și întreg. Știu mămici care atunci când și-au văzut copilul prima dată, acolo în sala de nașteri, au stat și i-au numărat degețelele să stie sigur ca nu-s 6 sau 4 sau..nu sunt deloc.
Lucia este o fetiță blondă și frumoasă pe care părinții ei o iubesc ca pe ochii din cap. Din nefericire Lucia s-a născut fără antebrațul și mânuța stângă. Nu-i normal să-i vină timpul să meargă la gradiniță și la școală așa. Copiii se vor izola de ea, asta dacă nu vor fi răi și nu vor râde. Copilul ăsta n-a greșit cu nimic. Are nevoie de proteză Miolecrică acum și una Bionică atunci când va fi mare. Numai că oricât de mult ar iubi-o părinții, posibilitățile lor financiare depășesc cu mult costul protezelor.
Am copilărit la Târgoviște și oricâte parcuri aș mai fi văzut în viața mea, cele mai vii și mai dragi amintiri mă duc cu gândul la Parcul Chindia din orașul meu drag.
Era sfârșit de primăvară în 1992 când viața noastră de liceeni se apropia cu pași mari, de uriaș chiar, de sfârșit. Aveam o tinerețe pe care numai vârsta de 18 ani ți-o poate da. Vise nebune ne umpleau inimile, dar și-o durere surdă, asumată. Aveam să ne despărțim și prieteniile noastre urmau să se rupă. Doar cele mai puternice aveau să țină și din fericire pentru mine, au fost câteva.
O dimineață liberă și-un aparat de fotografiat. Atât ne-a trebuit. Unde ies cele mai frumoase poze? Unde mergem? Se auzeau glasurile noastre pe diferite tonalități. Să începem din curtea școlii! Nu, mă, că-i urât aici, ce, vrei să-ți amintești asfaltul ăsta ciuruit toată viața?
Am ajuns la a treia săptămână sau la al treilea episod de poveste pe facebook.
Ce-a mai făcut Cezar, ce părere are Felicia despre schimbările care se întâmplă cu el și mai ales, ce personaj nou intervine, vedeți aici. Enjoy!
Cu maioneză și ustoroi. Știu, o să spuneți că-s grele, că îngrașă că nu-s sănătoase, dar Iulia și Sonia sunt topite după ele și nu le pot refuza plăcerea asta, deși le-o fac destul de rar.
De revelion Iulia a rugat-o pe matușa ei care venea în vizită la noi să-i aducă ciuperci cu maioneză, la Ioana mănâncă tot castronul cu ciuperci din astea, iar pe mine mă roagă cu cerul și cu pământul să-i fac mai des. Profit de faptul că mâine așteptăm niște musafiri dragi și fac azi ciuperci cu maioneză și usturoi. Poate vă inspira și pe voi, mai ales că-s super ușor de făcut dacă alegi varianta gospodinei leneșe. Da, există și varianta asta.
Varianta gospodinei harnice:
Mă simteam așa rău ieri de dimineață încât dacă Elena n-ar fi fost #laschii sigur mi-aș fi anulat prezența la evenimentul Activia de ieri, oricât de drag îmi e mie brandul ăsta. Cu toate astea m-am adunat, mi-am tras o pereche de blugi pe mine și m-am dus la întâlnirea bloggerițelor cu creatoarea de modă Irina Markovits ce avea să ne povestească pe larg și cu exemple mai mult decât explicite, ce se va purta anul ăsta în materie de haine. Nu oriunde, ci în marile capitale europene ale modei. Am aflat astfel că la Londra anul ăsta se poartă croielile voluminoase, iar la Paris motivele florale. Am fost numai ochi și urechi, mi-a plăcut tot, mai puțin new color blocking. Hmmm, dacă nu știți ce-i ăsta, ați trăit degeaba.
So, după ce am aflat că putem merge liniștite pe stradă ziua în culori strălucitoare, nu numai că nu vom părea că venim de la vreo nuntă, ci vom fi maxim de cool, după asta zic, a venit momentul cel mai fain al întâlnirii, dacă excludem un alt moment ce avusese loc la începutul evenimentului și anume întâlnirea mea cu Vienela în carne și oase. Venise ea de la Ploiești să afle noile tendințe în modă de dragul brandului Danone. Mare bucurie mi-a făcut, de parcă venise să se întâlnească cu mine, nu să urmărească evenimentul.
Revenind la Activia și fashion, în a doua parte am făcut echipă cu Vienela și Carmen și-am creat împreună minunea asta de rochie pe care sigur o vom vedea curând recreată pe podiumurile de modă de la NY. 😀
Cum munca pe anul acesta a început mult mai în forță decât aș fi crezut, timpul meu pentru citit s-a redus iar la minim, așa că am mare nevoie de ajutor. Pe care sunt sigură că-l voi primi de la voi, mai ales că vă știu iubitori de carte.
Am de dat 4 cărți celor care se oferă să scrie, după lectură desigur, câte o recenzie, cu fix părerea lor despre cartea în cauză. Recenzia va fi publicata aici sub semnatura și cu link către autor, în maxim o lună de la primirea cărții. Abia vă aștept!
Vă voi spune câteva cuvinte despre fiecare carte, numai nu mă întrebați mai mult că nu le-am citit.
Mătura tradiționala nu se dădea dusă din casa noastră oricât de mult am încercat. Vorbesc de mătura aia cu coada lungă pe care o știm cu toții din sălile de curs de pe vremea școlii.
Am cumpărat aspiratoare peste aspiratoare. Am cumărat și mături șmechere, cu peri mai moi sau mai tari după cum îmi spunea inspiația. Colorate, asortate cu mobila sau din contră care nu se potriveau cu nimic, cu toatele ridicau praful mai ceva ca o mașină împotmolită. Nu s-a putut. Mama soacră avea la suflet mătura de paie cu coadă lungă pe care o folosea atât pe gresie cât și pe covor. O nebunie.
Aspiratorul era greu de scos din locul lui, nu se cădea un asemenea efort pentru un living, un hol și-o bucătărie, ca aici curg scamele de pe noi de zici că suntem copiii din poveste care își lasă urme pe cărare pentru a găsi drumul la întoarcere.