Aproape că nu mai știu cum se scriu posturile. Nu cred că mi s-a mai întâmplat vreodată să nu scriu sau, și mai grav, să nu deschid laptopul câteva zile la rând. Noroc cu telefonul și internetul de acolo.
Am pronosticat că vom termina lucrul până pe 21, nu s-a întâmplat așa, dar nici nu mai vreau să mai vorbesc despre asta acum. Zilele ce-au trecut, deși au fost extrem de grele, au fost și foarte frumoase, mai ales că zilnic curierul a oprit la poarta mea și mi-a lăsat câte un cadou de la cei cu care am colaborat anul acesta prin intermediul blogului, fie că se cheamă ei Danone, Fares, Disney Channel sau Standout. Le mulțumesc din suflet tuturor!
Cea mai frumoasă zi a fost însă marți când poștașul mi-a adus un plic. Un plic timbrat, cu o adresa scrisa de mână. Un plic care venea de departe, tocmai din Suedia, și conținea cea mai frumoasă urare pe care cineva și-ar dori s-o primească. Îți mulțumesc din suflet, Lia și sper că și la tine în casă e o admosferă de sărbătoare, exact cum e acum la noi. Să fii fericită fată dragă!
Cu chiu cu vai am reușit azi să intrăm și noi în atmosfera sărbătorilor, am fost un pic prin magazine și apoi am împodobit brăduțul în timp ce la ușă ne cântau colindătorii. Ok, când aceștia din urmă se răreau îi suplinea Fuego cu succes. 😀
Spre seară, adică exact acum când scriu, mașina de pâine frământă cozonacii. Urmează să-i scoatem, să-i umplem cu nucă și miere, să-i mai lăsăm puțin la crescut, să-i băgăm la cuptor și să așteptăm să ne miroasă a cozonac și-a sărbători.
Zile frumoase și vouă, vă doresc!
Am terminat si eu toate pregatirile, am primit si cateva cadouri de la firmele cu care am colaborat, acum ma grabesc sa imi salut prietenii, pentru ca dau drumul la caini si nu mai ies din casa pana pe 26.
Sa ai un Craciun de poveste alaturi de familia ta, de cei dragi! Te imbratisez!
Cam la fel e si la noi. Sarbatori frumoase si voua!
Cum au iesit cozonacii?