Până la vacanță. Bineînțeles că după un weekend petrecut la țara, cu părinți, frate, cumnată, nepoată (care a mai și împlinit ieri 10 ani. La mulți ani, Mara!), soț și copile, parcă am simțit că vacanța se apropie și mai tare și sinceră să fiu, la cât de mult a fost, o sătămână până la marea odihnire mi se pare o nimica toată. Mai ales că vine și sfârșitul lumii. :)))
Weekendul a fost de vis, Ghiță a venit cu noi la București în potbagaj și acum e frumos aranjat în lada frigorifică. Bineînțeles că nu fără peripeții, pe care de data asta le-am și filmat, dar pe care nu vi le pot arăta pentru că tatăl meu, eroul principal al filmului, realizat cu multă detașare față de ce se întâmpla în fața camerei de către soțul meu, a spus că dacă-l pun pe net nu mai văd de la el alt Ghiță câte zile o avea. Sper că vorbea de Ghiță! Pentru cei care n-au citit postul ăsta și au impresia că Ghiță e vreun creștin, ei bine nu, e porcul nostru cel de fiecare an.
Bine, tata n-a zis că mă pedepsește și dacă doar vă povestesc, așa că vă spun esențialul, Ghiță n-a vrut să meargă la tăiere fără să facă pe nebunul, așa că i-a alergat un pic pe băieții noștri. Cum tata s-a pus în fața lui, chipurile să-l oprească, porcul n-a avut încotro și i-a trecut tătucii printre chișere, exact așa cum trece mingea de fotbal printre picioarele fotbaliștilor uneori. Porcul i-a dat urechi ca să zic așa. Sau, mai exact, i-a făcut mucii cravată. Doamne, ce-am mai râs!