Month: December 2012

Cum am împodobit bradul anul asta

Anul acesta bradul meu nu are instalație. Nu din cauză că nu avem una, pot spune că din contra, avem în pod o stivă mare de lumini și luminițe pe care din lipsă de timp anul acesta nu le-am mai întins nici în jurul casei, nici în jurul ferestrei și nici măcar în jurul bradului.

Bine, bine, veți spune, nici macar în jurul bradului n-ați pus una? Adevarul este că eu brad de Crăciun fara globuri am mai vazut, dar fără instalație nu. Numai că la noi a fost așa:

– Sorin, te duci tu, te rog, în pod să aduci bradul?

Continue reading Cum am împodobit bradul anul asta

Au venit sarbatorile!

Aproape că nu mai știu cum se scriu posturile. Nu cred că mi s-a mai întâmplat vreodată să nu scriu sau, și mai grav, să nu deschid laptopul câteva zile la rând. Noroc cu telefonul și internetul de acolo.

Am pronosticat că vom termina lucrul până pe 21, nu s-a întâmplat așa, dar nici nu mai vreau să mai vorbesc despre asta acum. Zilele ce-au trecut, deși au fost extrem de grele, au fost și foarte frumoase, mai ales că zilnic curierul a oprit la poarta mea și mi-a lăsat câte un cadou de la cei cu care am colaborat anul acesta prin intermediul blogului, fie că se cheamă ei Danone, Fares, Disney Channel sau Standout. Le mulțumesc din suflet tuturor!

Cea mai frumoasă zi a fost însă marți când poștașul mi-a adus un plic. Un plic timbrat, cu o adresa scrisa de mână. Un plic care venea de departe, tocmai din Suedia, și conținea cea mai frumoasă urare pe care cineva și-ar dori s-o primească. Îți mulțumesc din suflet, Lia și sper că și la tine în casă e o admosferă de sărbătoare, exact cum e acum la noi. Să fii fericită fată dragă!

Continue reading Au venit sarbatorile!

AMR 5 zile

Până la vacanță. Bineînțeles că după un weekend petrecut la țara, cu părinți, frate, cumnată, nepoată (care a mai și împlinit ieri 10 ani. La mulți ani, Mara!), soț și copile, parcă am simțit că vacanța se apropie și mai tare și sinceră să fiu, la cât de mult a fost, o sătămână până la marea odihnire mi se pare o nimica toată. Mai ales că vine și sfârșitul lumii. :)))

Weekendul a fost de vis, Ghiță a venit cu noi la București în potbagaj și acum e frumos aranjat în lada frigorifică. Bineînțeles că nu fără peripeții, pe care de data asta le-am și filmat, dar pe care nu vi le pot arăta pentru că tatăl meu, eroul principal al filmului, realizat cu multă detașare față de ce se întâmpla în fața camerei de către soțul meu, a spus că dacă-l pun pe net nu mai văd de la el alt Ghiță câte zile o avea. Sper că vorbea de Ghiță! Pentru cei care n-au citit postul ăsta și au impresia că Ghiță e vreun creștin, ei bine nu, e porcul nostru cel de fiecare an.

Bine, tata n-a zis că mă pedepsește și dacă doar vă povestesc, așa că vă spun esențialul, Ghiță n-a vrut să meargă la tăiere fără să facă pe nebunul, așa că i-a alergat un pic  pe băieții noștri. Cum tata s-a pus în fața lui, chipurile să-l oprească, porcul n-a avut încotro și i-a trecut tătucii printre chișere, exact așa cum trece mingea de fotbal printre picioarele fotbaliștilor uneori. Porcul i-a dat urechi ca să zic așa. Sau, mai exact, i-a făcut mucii cravată. Doamne, ce-am mai râs!

Continue reading AMR 5 zile

Ghiță, venim!

Vineri mergem la țară să tăiem porcul. Știți cum e, muncim, muncim, dar mai trebuie să și mâncăm. Bucuria copiilor cu părinți la țară este că, deși nu-i văd cât de des ar vrea, înainte de Crăciun se întâlnesc sigur la tăierea porcului. Așa că în weekendul ce se apropie, fie ger, fie ninsoare, noi mergem cu mic cu mare, la a porcului castrare  sacrificare. Hai că am făcut și-o rimă, doar mă știți că-s poiată.

Problema care intervine însă, este că deși mie îmi place șoriciul de mor, mi-e milă de sărmanul Ghiță. În fiecare an pe porcul nostru tot Ghiță-l cheamă, măcar nu putem spune că facem mai multe crime. Dacă ne întreabă cineva pe cine am omorât, îi putem spune simplu: doar pe Ghiță. 🙁

Îmi amintesc de primul dintre ei. A fost sacrificat în fața blocului acum vreo trizeci de ani. Ce nebunie! Nu puteai face treaba asta la bloc dacă nu stăteai la etajele inferioare, de unde puteai lesne trage furtunul cu gaze. Altfel trebuia musai să te ai bine cu vecinii de la parter să te lase ei, în schimbul unei bucăți sănătoase de carne, să le consumi gazele la pârlit de Ghiță. Ne-am învârtit atunci în jurul oamenilor mari care-l tăiau pe purcluș de parcă dansam cine știe ce ritual satanic. Abia ne așteptam fiecare bucata lui de șorici. Nu-mi amintesc să fi simțit atunci vreo milă, sentimentul a apărut pe parcurs și parcă e din ce în ce mai apăsător.

Continue reading Ghiță, venim!

Cum sa faci ceva din nimic

Cum lucrăm ca nebunii și zi, și noapte, n-a mai avut cine să se ducă la cumpărături. Nu că am fi avut bani, să fii patron e o aventură pe care am să v-o povestesc într-o zi. În fine, ideea e că aseară frigiderul era gol, dar aveam pâine. Asta-i partea proastă a poveștii.

Partea bună e aia în care a început să ningă și pe mine ninsoarea mă face să uit și de oboseală și de necazuri. Am intrat în casă seara pe la 8 și m-am uitat lung în frigider. Bine, aveam ceva mâncare gătită, o ciulama de ciuperci și-o fasole cu ciolan de toată frumusețea, dar astea în mintea mea nu se potriveau cu ninsoarea. În plus, mă tot uit de câteva zile în cartea aia de bucate pe care mi-a trimis-o Fares și îmi tot fac cu ochiul preparatele de acolo.

Îmi amintesc de-o chestie cu niște pâine prăjită cu usturoi și legume așa că scot o pâine, o ung cu ustoroi, pun pe fiecare felie câte-o bucățică de mozzarella, peste care  bucățele de suncă, foarte puțin ardei copt și-o felie de roșie peste care am presărat busuioc. Le-am băgat pe toate la cuptor (180 grade) și am așteptat 10 minute. Au ieșit așa

Continue reading Cum sa faci ceva din nimic

5 motive sa daruiesti carti de sarbatori

Primul si cel mai important motiv e faptul că azi pe all.ro toate cărțile sunt la jumătate de preț.

Pentru aceia dintre voi care n-au fost deja convinsi d primul motiv, urmează și restul acestora.

Știți foarte bine că-s o mare amatoare de cărți. Iubesc la fel de mult cadourile sub formă de cărți pe care le primesc, dar niciodată nu mi-a părut rău să dau bani pe cărți. Mi-am făcut încet, încet o bibliotecă frumoasă de care sunt foarte mândră, mai ales că n-am nicio carte necitită în raft. Aseară am terminat-o pe ultima dintre ele, Domnișoara Einstein, așa că azi, marți 11 decembrie, voi petrece câteva ore pe site-ul editurii all și voi lua cărți. Nu vor fi doar pentru mine, multe dintre ele vor merge la oameni dragi sub formă de cadou. Pentru că:

Continue reading 5 motive sa daruiesti carti de sarbatori

Ce am invatat traind in Romania

Ce am învățat trăind în Romania?

Am să vă povestesc câte ceva și poate veți trage voi singuri concluziile și vă veți da seama ce-am învățat.

Era o dimineață frumoasă de iarnă și doi copii se uitau pe fereastra casei la fulgii mari de zăpadă ce se luptau să acopere asfaltul gri. În bătălia asta copiii țineau, evident, cu zăpada și cu armata ei numeroasă de fulgi. Sperau ca pe seară să iasă la joacă, să facă un ghețuș pe care să alunece cât mai mult cizmulițele lor noi. Să-și țină echilibru cu mâinile întinse în laterale ca niște aripi subțiri. Să simtă că plutesc pe gheață. Ce fericiți erau că în țara lor exista zăpada!

Altă dată, aceiași doi copii se uitau la bunica lor cum pe cotlonul din curte amesteca cu o lingură mare de lemn în magiunul de pe foc. Toată curtea mirosea a bine, a delicios chiar. Zahărul nu se găsea și bunica hotărâse să le facă  nepoților magiun din recolta celor trei pruni din curte. Știa ea că nepoților le place foarte mult să-și întindă pe pâinea proaspăt scoasă din cuptor, minunata pastă de fructe. Ce bine că bunica putea face minuni din mai nimic!

Continue reading Ce am invatat traind in Romania

Eu si Fares gandim cam la fel

Sau în același timp.

Ieri am avut 15 minute libere. Cum timpul liber e o sintagma pe care n-o mai recunosc ușor, m-am gândit că trebuie neapărat să fac ceva, așa că m-am apucat să meșteresc pentru Bazar. Da, chestia aia de la școala fetelor care se întâmplă azi și pentru care spuneam că n-am să fac nimic. 😀

Am urcat în pod și-am adus de acolo câteva globuri vechi dar încă intacte și  trei tricouri și mai vechi ca globurile. Am luat din garaj pistolul de lipit cu plastic și din atelier niște fundă, o foarfecă și câteva sfaturi.

Au ieșit șapte globuri minunate (cel puțin mie și celor din jur ne-au plăcut) pe care intenționez să le vând azi cu 2 lei bucata. Care mai dorește, care mai poftește!

Continue reading Eu si Fares gandim cam la fel

A venit Moș Nicolae

Nu vreți să știți cum l-au așteptat, deși știu bine cine e. Au încercat să mă tragă de limbă, să le dau un indiciu, au vrut chiar să mă șantajeze chiar, dar nu le-a mers. Nu numai că nu le-am spus, dar le-am și indus în eroare. Asta afost partea buna.

Partea mai puțin bună, pentru mine, nu pentru ele, a fost că tati s-a hotărât și m-a forțat și pe mine să fiu de acord, să le dăm cadourile pe care le luasem pentru Craciun, acum. 🙁 Ce mai vaiet, ce mai zbucium, nu m-am înțeles cu el. Le dăm și basta! Și uite așa, aseară târziu când s-au întors fetele de la dansuri, au găsit în cizme, pe lângă dulciuri și fructe au găsit două tablete: asta și asta.

Evident, copiii nu se așteptau la cadourile acestea. Nici nu știau dacă e adevărat și dacă au voie să le atingă. Asta la început, că în nici două minute erau pe ele, le desfăceau, le aprindeau (eu în locul lor aș fi căutat 10 minute butonul de start), își instalau conturile de google și cumparau instalatii de pe google play.

Continue reading A venit Moș Nicolae

Copiii vor plimbări în weekend

Pentru că la școala fetelor vineri e Bazarul și anul acesta vin și copii din alte Licee Waldorf din țară (s-ar putea ca asta să fie o tradiție de care eu aflu abia anul acesta), la noi va sosi joi Ioana, o fetiță din Sibiu si Bogdan, coleg cu ea. Mi se pare o chestie foarte faină asta cu cazarea copiilor din provincie la casele gazdelor din București, se leagă altfel prieteniile între copii. Ioana si Bogdan vor locui la noi până duminică așa că intenționăm să le arătăm un pic orașul și să-i facem să se bucure cât mai mult de vacanța la București.

Cum eu sunt neieșită din casă de vreo jumătate de an, am nevoie de ajutorul vostru să-mi recomandați ceva locuri frumoase de vizitat în Bucuresti in weekendul ce va veni. 

Ca să nu ziceți că vă rog chestii fără să vă povestesc ceva, ei bine anul ăsta la bazar am decis împreună cu fetele să facem… nimic. În fiecare an stăteam și vindeam chestii toată seara.  Ba lucruri făcute de noi în atelier, ba prăjituri… Mai țineți minte tartele de anul trecut? Acum e timpul să mai și cumpărăm. Vrem doar să ne plimbăm prin tot bazarul și să ne cumpărăm lucruri drăguțe pentru brad. Abia aștept!

Continue reading Copiii vor plimbări în weekend