Month: November 2012

Diferenta intre prieteni vechi si prieteni noi

N-am foarte mulți oameni pe care să-i pot numi din toată inima prieteni, dar sunt câțiva pe care mă bazez (sper că și ei fac la fel) și pe care nu i-aș schimba cu nimic.

Nu știu cum mi s-a dus gândul la asta (în ultimul timp am impresia că nu gândesc prea mult 😀 ), dar îmi puneam problema zilele astea la diferențele între prietenii vechi și prietenii noi, pentru că mie, practic, îmi sunt dragi toți la fel de mult. Și cum gândeam eu așa liniștită, îmi dau seama de o diferență majoră. Ce cunoaștere, ce pasiuni comune, ce suflete bune, etc. Nimic din toate astea nu contează când compari doi prieteni. Unul vechi și altul nou.

Cel mai important lucru, care ne leagă de prieteni mai mult decât orice  altceva, sunt amintirile comune. Dacă doi prieteni stau de vorbă și unul povestește ceva iar celălalt nu e în poveste, poate părea interesant la început, dar cu timpul, să depeni cu un prieten povești în care nu sunteți amândoi (sau măcar niște alți prieteni comuni, astea-s și mai mișto, dacă nu se pune problema de bârfă) devine neinteresant.

Continue reading Diferenta intre prieteni vechi si prieteni noi

Doua recomandari si-un pic de lauda

Ok, mai multă laudă, dar mai întâi recomandările. Sunt de ceva vreme ambasador de brand al colecției Strada Ficțiunii a Editurii All. Cred că deja știți asta, ați văzut probabil cu toții bannerul din dreapta. Ce nu știți voi încă e faptul că în urmă cu câteva luni am citit două cărți:

Chemarea Îngerului de Guillaume Musso, o carte extrem de bine vândută din colecția Strada Ficțiunii începe cu o ciocnire într-un aeroport între două persoane aparent fără nicio legătură care din greșeală își schimbă telefoanele între ele. Bine, eu de aici am luat-o un pic razna și am început să mă gândesc ce-aș face eu cu telefonul altcuiva, dacă m-am uita prin documente, prin pozele omului, etc. Voi ce ați face? Revenind la carte, oamenii ăștia doi nu pot face schimb de telefoane a doua zi, pentru că locuiesc la mii de km depărtare și de aici lucrurile se complică, nu vă povestesc.

A doua carte pe care am citit-o înainte de publicare este Urâții de Dorin Cozan. Ai, n-ai treabă, Cozan te invită la nuntă, apoi la înmormântare, apoi te duce pe după dealuri și numaidecât îți prezintă viața satului moldovenesc așa cum numai un moldovean sadea o poate face.

Continue reading Doua recomandari si-un pic de lauda

O zi în pijamale

Mi-am dorit de multă vreme să am o zi, una singură, în care să rămân în pijama de dimineață până seara. Să nu fie nevoie să ies din casă, deși mi-e dor de oameni de nu vă spun.

Ei bine, ziua asta minunată s-a întâmplat ieri, și cu tot regreul că nu m-a prins în pijamaua mea preferată, a fost o zi cum nu mai avusesem de mult. Și pentru că de zile grele ați tot auzit de la mine, aș vrea să văspun câteva cuvinte și despre o zi frumoasă și ușoară. Zi fără cumpărături, fără muncă, fără curățenie (ok, am strâns câteva lucruri, dar asta nu se pune), fără gătit (trăiască mama soacră care face totul ca la carte, ba ieri ne-a răsfășat și cu nucă cu zahăr ars. Ați trăit degeaba dacă n-ați mâncat așa ceva).

Era să zic și fără lecții, dar aici n-am avut încotro și-am lucrat cu fetele la un referat despre Leonardo da Vinci, am făcut planșe, ne-am documentat (știați că Leonardo a fost vegetarian?), am așezat în pagină, mai multe nu vă pot spune că miercuri e susținerea referatului și trebuie să păstrăm și ceva surprize pentru audiență.

Continue reading O zi în pijamale

Black friday și cadourile lui Moș Crăciun

Pentru că fetele au fost cuminți anul acesta, ne-am gândit că merită niște cadouri de la Moș un pic mai speciale, mai ales că ele nici nu mai sunt încântate de păpuși și trenulețe.

Cum bugetul maxim pentru cadourile astea este de vreo 2000 lei, vă dați seama că am tot verificat prețuirile de la magazinele de specialitate de vreo lună încoace și știu exact care sunt ofertele. Nu vreau să spun ce vrem să le luăm că poate citesc ele aici, dar din articol voi ar trebui să vă dați seama despre ce vorbesc. Telefoane au.

Cum spuneam, cunosc ofertele. Sunt foarte curioasă ce diferențe de preț voi vedea mâine. Dacă reducerea reala ar fi si de 100 lei/bucata, pentru mine ar fi excelent pentru că aș economisi 200 lei. Dacă ar fi și mai mare aș începe să cred în Black Friday, așa cu cred copiii în Moș Crăciun.

Continue reading Black friday și cadourile lui Moș Crăciun

Micul dejun

Azi m-am trezit cu multă energie. Mi-am făcut un coc în vârful capului și-am pus de cafea. Apoi mi-am pregătit micul dejun, fără să-mi fac prea multe griji pentru ce va urma. Sunt gata să sosească vreo trei zile grele de tot, se apropie livrarea unei comenzi mari (mai țineți minte acum vreo luna și jumătate vă spuneam că am semnat un contract mare, ei bine acum se livrează). Sunt zilele alea în care găsești defecte, repari, calci, împachetezi, ambalezi, etichetezi, hai că v-am năucit.

Cel puțin știu sigur că micul dejun l-am luat. În rest, noi să fim sănătoși!
Continue reading Micul dejun

Luni seara

E seară. Mai exact 20,34. Fetele sunt încă la dansuri (cursurile de dans sunt lunea și miercurea de la 19,30 la 21,30), iar eu încerc să-mi aștern gândurile pe hârtie  într-un articol cât de cât coerent. Lângă mine Sorin se uită pentru a miliarda oară la un film cu Arnold (ceva cu niște copii) și refuză să-mi dea și mie la Top Chef, argumentând că nu-i corect ca eu să și scriu, adică să nu mă intereseze Tv-ul, iar acesta din urmă să ruleze un program care-mi place tot mie, în timp ce el, cu toată atenția îndreptată spre ecranul televizorului, să se uite la ceva ce nu-i place. Are vreun sens fraza de mai sus?

Nu contează, oricum nu-s suficient de lucidă acum încât să pot descrie atmosfera din livingul nostru în această frumoasă seară de toamnă. Spun frumoasă pentru că-i cald în casă și pentru că tocmai am terminat de făcut (și de mâncat) niște superbe gauffre, cam ca cele pe care le-am mâncat astă vară la Bruxelles. Asta pentru că de două zile am acest aparat, care nu-i un sandwich maker obișnuit, ci are în plus și plăci pentru gauffre. Vă dați seama că l-am îndrăgit cu toții de numa. În weekend poate am timp și vă spun și-o rețetă, mai ales că nu-i musai să vă luați și voi aparatul ăsta, noi inițial văzusem unul la Cora cu vreo 75 lei, e drept că un pic mai mic și mai ciudat, dar bănuiesc că dacă rețeta-i bună, aparatele nu fac decât să coacă compoziția. Ok, hai să schimbăm subiectul că nu-i frumos să vă fac poftă, mai ales că am mâncat fagurii (ăștia-s gauffre pe românește) cu tot felul de topinguri, ciocolată, cireșe, căpșuni și kiwi.

Revenind la seara noastră, veau să vă spun că de mult n-am mai terminat programul la 16,00 (ca astăzi) și că de mâine lucrăm iar ore suplimentare, adică de dimineața devreme până seara târziu. Dar lasă că vin ele sărbătorile și sigur atunci vom avea timp de odihnă (nici nu vreau să-mi amintesc cțte sunt de făcut și de sărbători). Acum că am terminat de scris, mp îmbrac și mă duc să-mi iau copilele de la dansuri. Vor să ajungă urgent acasă, poate mai prind și ele ceva din Pariu cu Viața. Da, știu, dacă nu aveți copii, siguri habar nu aveți despre ce vorbesc.

Continue reading Luni seara

Alexandru Arșinel, de la Dohasca pe… Calea Victoriei

Joi am avut întâlnire cu domnul Alexandru Arșinel. Dumnealui își lansa o carte editată de All (da, știe că nu-i scriitor, Maria Capelos a fost cea care l-a ajutat), iar eu eram tare curioasă să o citesc. Recunosc, eram la fel de curioasă și să mă întânesc cu dumnealui în carne și oase. Îl mai văzusem la teatru, de departe, ne despărțea atunci înălțimea scenei, dar de data asta a fost lângă mine, a vorbit cu mine, a scris câteva cuvinte pentru mine.

De la Dolhasca pe calea Victoriei e o carte cât o viață de om. Un mare OM. O viață începută într-o căsuță de lângă calea ferată, într-o familie frumoasă, care indiferent de încercările prin care i-a purtat viața, a rămas mereu unită. N-ai zic când îl vezi pe maestru așa jovial și mereu pus pe glume, că undeva în trecutul său există anii de război, refugierea, întoarcerea acasă… Doamne, prin câte mai trece omul în viață! Și nu mă refer numai la domnul Arșinel.

Cum mie îmi plac cărțile adevărate, vă dați seama că am savurat și cartea cu o sete de ziceai că n-am citit nimic în ultima lună. V-o recomand cu mare drag și vă spun sincer că puțini oameni, cred, au curajul să povestească despre ei lucrurile pe care le povestește Arșinel în carte. De exemplu prima lui amintire. Nu v-o spun, dar e de poveste.

Continue reading Alexandru Arșinel, de la Dohasca pe… Calea Victoriei

Prajitură cu Finetti

Aseară, deși eram extrem de obosită, m-am gândit eu că ar fi frumos să le fac alor mei o prăjitură, fiindcă erau și ei destul de munciți și per total meritam cu toții ceva dulce.

Prăjitura era oricum una foarte ușor de făcut, am rețeta de la cea mai nouă angajată a noastră, care astă vară când a venit prima zi la serviciu, ne-a adus o tavă cu prăjitura asta și ne-a cucerit definitiv. Da, mă pricep și la oameni, vreau să-l văd eu pe ăla care azi a angajat un om și a doua zi a primit de la el o prăjitură. 😀

Cum vorba multă-i sărăcia omului și cum voi m-ați ajutat mult, mai ales în ultima vreme (pe lângă prăjituri eu mă hrănesc cu bunătatea oamenilor din jurul meu),am zis că meritați măcar rețeta prăjiturii ăsteia care mie (nici nu mai zic de Sorin) îmi place foarte, foarte mult. În plus e foarte ușor de făcut și nici nu-ți trebuie cine știe ce.

Continue reading Prajitură cu Finetti

Dulcineii sunt copii minunați

Aida e cea mai bun prietenă a copilelor mele. Nu contează că diferența de vârstă între ele este de aproape 5 ani, fetele tot despre băieți vorbesc. 😀 Bine, nu fac asta tot timpul, dar imediat ce nu le vede un ochi atent de părinte, subiectul revine.

Nu mai știu dacă v-am spus, dar Aida are diabet. Asta nu-i o tragedie, tragedia a fost cândva, demult, când părinții ei au aflat de boală și medicii de la care au aflat-o au fost inumani. Dacă aveți răbdare aflați pe larg povestea aici.

Revenind, vara asta am fost, împreună cu Iulia și Sonia, pentru o zi, într-o tabără specială, la invitația Ioanei (mama Aidei, știți voi) și-a doamnei doctor Mihaela Vlăiculescu. Spun că tabăra era una specială pentru că erau acolo mulți copii cu sânge dulce, dulcinei, cum le spune Ioana sau copii cu diabet cum ați spune voi. Toți copilașii veniseră însoțiți de părinți, care mai de care mai dornic de a afla de la doamna doctor, care a stat cu ei în tabără tot timpul, cât mai multe despre modul corect în care poți ține diabetul și tot ce ține de el, sub control. A fost o ocazie minunată pentru prichindei de a-și face noi prieteni, de a se juca cât e ziua de lungă și, nu în ultimul rând, de a învăța din experiența celorlalți.

Continue reading Dulcineii sunt copii minunați

Visul lui Joy

Citesc multe cărți. Nu atât de multe câte mi-aș dori, dar suficiente pentru a putea spune acum că Visul lui Joy de Lisa See, apărută de curând în colecția Strada Ficțiunii, intră în top 50 cele mai bune cărți citite de mine vreodată.

De obicei nici nu termin bine o carte de citit că imediat încep o alta. Am terminat de citit Visul lui Joy sâmbătă pe la prânz și de atunci n-am mai citit nimic. N-a mai putut, pentru că asta-i o carte care trebuie rumegată și am încă senzația că am trăit, citind paginile acelea, în primii ani ai comunismului din China, atunci când Mao a vrut să facă Marele Salt Înainte. Mă cutremur!

Pe scurt, Visul lui Joy este continuarea romanului Fetele din Shanghai,  despre care eu v-am scris când l-am citit. Atunci credeam că Pearl și May, cele două surori crescute în puf în Shanghai,  au trecut prin cele mai grele împrejurări pentru a putea părăsi China în vreme de război și  de a reuși să ajungă pe pământ american. Ei bine, de data asta, am rămas pur și simplu șocată de ceea s-a întâmplat în China acelor ani, mai exact în perioada 1957-1960, atunci când drumul parcurs de fete a fost unul cu sens invers, respectiv întoarcerea în China comunistă venind din America. Romanul continuă povestea celor două surori, iar alături de ele apare acum și Joy, fiica ambelor fete, cea care crede sincer în ceea ce vrea să facă Mao din China Da, știu, e complicat, dar mă știți că nu spun prea multe din cărți, pentru că nici mie nu-mi place să citesc înainte firul epic al romanului pe care urmează să-l citesc. În schimb, vă spun atât, căutați cartea asta, e musai s-o aveți în bibliotecă!

Continue reading Visul lui Joy