fără toane

De naștere.

Am citit aseară toate articolele publicate din 2008 încoace în data de 31 octombrie. La sfârșit aveam ochii în lacrimi.

Sinceră să fiu, am citit mai mult comentariile voastre  (da, cu unii dintre voi mă întâlnesc pe aici de vreo 4 ani). M-am emoționat, cum altfel, și-am uitat ce am vrut să scriu de ziua asta specială, mai ales că se schimbă prefixul. Voi ați face bine să nu băgați asta de seamă. Asta cu vârsta.

Îmi amintesc că pe la 18 ani aveam impresia că o tipă de 23 e deja trecută. La 23 mă gândeam că la 27 mă voi retrage undeva la un azil de bătrâni. Numai că la 27 s-a schimbat ceva. Am cunoscut o tipă care avea pe atunci 35 ani și era frumoasă de numa. Și la propriu și la figurat. Aunci am înțeles că totul depinde de mine și că azilul acela va fi acolo pentru mine și pe la 80 ani. 😀

Fata respectivă arată impecabil și astăzi, e drept că o văd mult mai rar, dar de fiecare dată mi se pare faină. I-am și spus: Ai grijă cum evoluezi că ești un fel de mentor al vârstelor pentru mine. 😀 Și până acum e foarte bine.

În concluzie, am 40 ani, sunt fericită și nu simt deloc că am trecut cu 3 ani de jumătatea vieții mele. 😀 Ceea ce vă doresc și dumneavoastră! Partea cu fericirea, evident!