Îmi place vremea asta de mor. M-am născut într-o zi de toamnă și aș putea trăi liniștiă, cu mult peste suta de ani, într-un loc în care vremea asta ar fi perpetuă. Nici frig, nici cald, nici nor, nici soare, nici de vară, nici de iarnă. O vreme excelentă pentru biciclit, pentru umplut cămara cu provizii, pentru făcut must și împletit planuri. Pentru că toamna se numără bobocii. 🙂
Ce dacă în fiecare dimineață mături curtea pentru că vrei s-o cureți de funzele căzute și alte nenorociri aduse de vânt de cine știe unde la tine în ogradă (ieri a ieșit chiar scandal între fete de la un ambalaj de ciocolată adus de vânt la noi în curte. Nu, nu se supăraseră ca cineva aruncase ambalajul la întâmplare, supărarea lor era legată de faptul că se suspectau reciproc că au mâncat ciocolata una fara cealaltă).
Ce dacă nu știm cum să ne îmbrăcăm dimineață pentru a fi ok pentru prânz și apoi pentru după-amiază. Răcim din cauza asta, dar e toamnă, e frumos și ce-ar fi bucuria noastră fără un pic de suferință?