fără toane

Am vrut azi dimineață la 4, când am intrat în casă din atelier, să vă povestesc, pe ore, ziua de ieri, pentru că, deși obișnuită, a fost de poveste. Evident somnul a fost mai puternic ca mine și în loc să mă îndrep spre laptop, m-am îndreptat spre pat, dar azi, printre picături, că și azi e tot o zi obișnuită, am să încerc să vă spun. Încep acum:

ora 07,00 – trezirea. Pornește televizorul pe ceva post nemțesc și e musai să mă trezesc, dacă nu să încep ziua, măcar să schimb canalul. Ieri a fost trezirea.

ora 08,00 – zgribulită și deloc obișnuită cu frigul de dimineață, beau cafeaua în curte cu fetele din atelier, povestim ce-am făcut cu o seară înainte și ne pregătim de lucru. Între timp eu am făcut cafeaua, am pregătit micul dejun pentru fete, am scos vasele din mașină, am schimbat sacii de gunoi…

ora 09,00 – mă găsește în activitatea principală a zilei, și anume pregătitul pentru livrare a ultimilor 800 de pantaloni dintr-o comandă. În general se pot pregăti 100 buc într-o zi în care cel care face asta nu mai face altceva, dar azi trebuiau făcuți peste 170. Am încercat să fac eu treaba asa. Nu-i greu. Iei produsul finit întors pe dos, îi cureți și cea din urmă ață, verifici cusăturile și îl întorci pe față. Tai și aici tot ce se cheamă ață și atârnă, cureți și eventualele scame, calci dacă e cazul (din fericire ieri n-a fost cazul) îi așezi frumos și îi împachetezi după un ritual bine definit de alții mai buni. Îi pui apoi în cutie (tot din fericire, nici de băgat în pungi n-a fost cazul) și treci la următorul. Pentru a fi gata un singur produs ai nevoie în medie de 4 – 5 minute. Vă spun, e mult. Dar ziua abia a început. 🙂

ora 10,00 – duc fetele la școală (au avut ceva întâlnire pentru aranjat clasa), dau pe la bancă să scot bani pentru curierul ce va veni un pic mai târziu cu geamul meu de telefon (până la urmă m-am limitat la o cheltuială de 450 lei pentru că am scăpat telefonul e jos), dau pe la supermarket să iau iaurt și pateuri și vin în viteză acasă, hoărâtă să-mi recuperez în atelier minutele pierdute.

ora 11,00 – mă sună doamna cu care fac fetele pregătire la mate și-mi spune că nu poate face mâine cu ele, mă roagă să i le aduc azi la ora 14,00. Îi spun că fetele sunt la școală și oricum la 13,00 au pregătire la română, așa că nu se poate la două. Le programează de la 16,00, așa că stabilim să le iau de la română, să le las pauză o oră și apoi să meargă la mate. Le sun și pe ele la școală să le spun și aflu că mai au mult de lucru acolo, cu planșe, cu nebunii, așa că stabilim să le iau la unu și să le duc direct la română. În timpul ăsta continui pregătirea pantalonilor (ajunsesem la fabuloasa sumă de 25 buc la gata 🙁 ). Răspund și la câteva mailuri, promit niște mostre pentru mâine dimineață și încerc să-mi fac ordine în gânduri.

ora 12,00 – Vine curierul cu ecranul telefonului, sunt happy. Trag tare la pregătit produse și ora trece cum nu se poate mai repede. Aproape de 13,00 le sun pe fete. Mă mă anunță că tot n-au terminat, așa că o sun pe doamna de română să reprogramăm pregătirea de azi. Se rezolvă, mergem joi. Le resun și le spun s-a rezolvat și le rog ca atunci când termină să vină pe jos acasă, ca să nu mai pierd eu minute prețioase. Ele se bucură de numa, n-am văzut în viața mea copii care să se bucure mai tare că merg cu tramvaiul.

ora 13,00 – pauză jumătate de oră, mâncăm, facem niște planuri de predare, și apoi mă întorc în atelier. Merge treaba.

ora 14,00 – Fetele încă nu s-au întors. Beau o cafea și trag ca berilă să termin cât mai mulți pantaloni. În ciuda mea, numărătoarea se încăpățânează să rămână la 45.

ora 15,00 – Ajung în sfârșit fetele acasă, le dau să mănânce, sunt obosite și totuși trebuie să mergem la matematică. Ce să-i faci, vorba Iuliei: asta-i viața! Se odihnesc jumătate de oră.

ora 16,00 – Le duc pe fete la pregătire și negociez cu Sorin ca atunci când vin înapoi, să mergem la atelierul unde brodăm chestii să ducem niște produse la brodat, apoi la un client să-i arătăm niște capse și apoi să ajungem la 18,00 să luăm fetele de la pregătire. Zice că-i ok.

ora 17,00 – Sorin încarcă mașina cu tot ce trebuia dus la brodat și mă anunță nonșalant că dacă vreau să merg și eu, va trebui să alerg după mașină pentru că nu mai am loc. Nice! Îmi dau seama că s-a făcut oricum foarte târziu și el nu va avea timp să treaca pe la broderie și pe la client pentru ca apoi să fie la 18,00 și la doamna de mate. Nu mă panichez, mă schimb repede și îi spun că rezolv eu cu fetele, el să meargă singur unde aveam treabă. Iau bicicleta și plec spre casa doamnei de mate. Nu știam sigur dacă aveam să ajung la timp, dar am încercat să nu mă gândesc la asta. În jumătate de oră eram acolo, cu 5 minute înainte ca fetele să termine matematica. Leg bicicleta de un gard și urc la doamna.

18,00 – Cobor în stradă cu fetele și le spun planul meu. Ele vor merge acasă cu tramvaiul și eu voi merge după ele cu bicicleta. 😀 Numai că traseul cu tramvaiul nu era deloc simplu, trebuiau schimbate nu mai puțin de trei până acasă, așa că una din fete a avut strălucita idee de a rămâne ele la Aida, care stă foarte aproape de profa de mate. Am stabilit că vin eu să le iau de acolo cu mașina, mai târziu. Minunat! Numai că imediat după, primim mesaj de la Ileana, coafeza noastră la care Iulia avea programare. Uitasem de ea. Am reprogramat, Ileana a înțeles urgența, am urcat și-am schimbat două vorbe cu Ioana, mama Aidei, după care am încălecat pe-o șa, la propriu, și m-am întors la pantalonii mei.

ora 19,30 – Stau în fața unei grămezi imense de produse care așeptau să fie pregătite și ambalate. Eram ca nouă, ce să zic. Mă mobilizez și încerc să micșorez grămada. La momentul ăla erau gata 65.

ora 20,30 – Simt că leșin de foame, vin în casă și mănânc. Strâng masa, spăl aragazul (oare cine avusese timp să-l murdărească?), bag vasele la spălat și mă întorc în atelier.

ora 22,00 – Îmi amintesc că am copilele lăsate undeva. Las totul baltă, aveam gata 105 buc, mă urc în mașină și merg să-mi revendic copii, care nici la ora ai nu se lăsau luați.

ora 23,00 – Copiii sunt în camera lor, luminile din casă se sting pe rând. Mai e aprinsă una singură în atelier unde urmează să merg eu, nu înainte de a-mi spăla niște fructe și a-mi face o cafea. Mă aștaptă o nopate lungă. E drept că nu eram singura care muncea, mai era o luminiță aprinsă în pod, acolo era Sorin care făcea un șablon și pregătea ceva pentru serigrafie. El a reușit totuși să termine mai repede ca mine.

ora 04,00 În timp ce un film, două episoade din Ellen și ceva crime neelucidate au rulat pe ecranul televizorului din atelier, am reușit să termin ce aveam de făcut, adică fix 172 buc. Asta aveam de făcut pe ziua respectivă, să fim înțeleși. Azi am luat-o de la capăt, trebuiesc făcuți doar 156 buc, sper ca undeva în cursul zilei de vineri, agonia să ia sfârșit și ziua mea de lucru să se încheie normal, la 21,00. Că doar de aia suntem patroni. 😀

ora 04,30 – mă urc în pat și mă uit la Manazuru care mă așteaptă cuminte pe noptieră cu semnul de care undeva pe la jumătate. Să mai citesc ceva, să nu mai citesc…

Sper că și voi aveți o viață activă!