Mai întâi a fost Caraiman. Așa se numea cofetăria de peste drum de blocul nostru. Am locuit în cartierul respectiv până la 10 ani și n-am mai mâncat niciodată înghețată Polar mai bună ca cea de la cofetăria Caraiman. Îmi mai aminesc de acolo bomboanele cu cacao, bomboanele cu lapte și bonetele roșii ale vânzătoarelor. Erau de lux. Bonetele, zic. În toate magazinele vânzătoarele aveau bonete albe, numai cele de la cofetărie le aveau colorate.
Ne-am mutat apoi în alt cartier și Bujorul a fost numele celei de-a doua cofetării a copilăriei. Legat de ea am mult mai multe amintiri, începând cu celebra prăjitură tortuleț, cea care rămânea întotdeauna ultima pe rafturile cofetăriei și salva situația în după-amiezile ăn care mama nu ne făcea nimic dulce, continuând cu masa din stânga lângă care mi-am uitat racheta de tenis pe care n-am mai găsit-o niciodată și încheind cu paharul de citronadă băut în întregime de mine și cumpărat cu ultimii bani ai celei mai bune prietene, la fel de însetată și ea.
Tot acolo am mâncat primele prăjituri stând la masă cu prietenii după o serbare școlară sau în serile de iarnă când ne întorceam de la repetiții. Evident seara nu mai găseam prăjituri, așa că ne luam citronadă și stăteam de vorbă până ne dădeau vânzătoarele afară. Ce mai vremuri!
În liceu s-a schimbat cofetăria, am început să ieșim în oraș, Casata, Turist sau chiar Mondial se numeau acum cofetăriile care ne îndulceau după-amiezele libere. Nu aveam bani mulți, cine-și lua prăjitură aproape că se lăfăia, îmi amintesc chiar o zi în care am intrat șase fete în Casata și am cerut: un profiterol cu șase lingurițe, vă rugăm! Atât. Vânzătoarea a zâmbit și ne-a servit. A fost un profiterol pe cinste, vă spun!
Există și azi cofetării și am văzut că în ultimul timp au și mese înăuntru. E drept că mai mereu le văd goale, dar azi una din ele a fost ocupată de noi. Am fost la cofetăria Liliana, undeva pe lângă Mânăstirea Cașin. Am comandat profiterol și mi s-a părut aproape la fel de bun ca cel din copilărie. Cât timp am stat acolo, am văzut că lume multă intră în cofetărie și cumpără prăjituri. La un moment dat era chiar coadă și mi-am amintit că e duminică și că duminica era ziua cu prăjituri de la cofetărie și pe vremea când eu locuiam la Târgoviște și eram copil. Ce mai vremuri!
Sa nu uitam de inghetata tip margarina cu 2.75 lei, sau de acel suc ieftin si bun de lamaita la 0.75. Si acum simt gustul sucului “britfor” sau cam asa ceva, dar si prajitura broscuta.
Ce vremuri, ciocolata Cibo era cea mai buna.
Am tot auzit de ciocolata Cibo, dar ori eram prea mica, ori eram rea mare, ori n-am avut niciodata bani pentru una, fiindca eu n-am mancat niciodat[ ;i nici macar nu-mi amintesc cum arata. 🙁
Este frumoasa noua hainuta, dar parca mai mult mi-a placut cea de saptamana trecuta.
Mi-ai facut o pofta grozava de prajituri. Cred ca sunt doi ani de cand nu am mai intrat intr-o cofetarie, desi Mihai al meu ne mai cumpara cate o savarina sau ora 12.
Aia e una veche si stii cumunt femeilecu hainele vechi, le iubesc, dar parca tot mai buna-i una noua. 🙂
Trebuie neaparat sa mergi la cofetarie, sa ai timp sa stai acolo la masa si sa-ti amintesti. 🙂
Eu imi luam mereu cremsnit sau ecler. Si daca tot vorbim de cofetarii sambata seara am avut norocul de a gasi cofetaria deschisa si ne-am delectat cu niste mini amandineeee delicioase.
eu am si acum in frigider miniamandine delicioase. 🙂
Liliana de care spui tu a fost cofetaria adolescentei mele. Culmea este ca gustul prajiturilor a ramas acelasi 🙂
nu stiu cum erau la Liliana alta data prajiturile, dar acum sunt bune, bune.
E in Arad pe centru (langa cinema Dacia) o cofetarie care facea valva pe vremea lui Ceasca. Acolo mergeam cu ai mei. Acum, la cofetarii ma duc sa iau ptr acasa. eu sunt anti-talent la dulciuri si sotul e pasionat…deci clar, da?:)) avem un gelaterie misto rau lg casa si o patiserie de unde luam croissant la cafea 🙂
Dar praji am mancat ultima data in Budapesta, anul trecut in Iulie. Intr-o cofetarie cocheta unde ma uitam crucis la felurile de chestii cu fructe :)))) stiu oamenii aia sa faca neste prajituri….
Si mie imi plac mult de tot prajiturile cu fructe. Sun fan tarte pe care le fac, insa, acasa cel mai des.
Imi plac foarte mult prajiturile si ador sa merg la cofetarie sa savurez o prajitura buna.
Si mie!!!