Am în curte doi pomi fructiferi, un măr și-un păr. I-am cumpărat micuți de tot acum 4 ani, ne-am uitat la ei ca la icoane să-i facem mari și să mâncăm fructe din ei. La umbra nici nu ne-am gândti, mai degrabă voiam să astupe cu frunzișul lor gardul oribil și casa veciunului din spate.
Anii au trecut și dacă din măr am mai mâncat câte-o fructă, părul are o poveste mult mai grea de înțeles. El a crescut lung ca o prajină cu două trei crengi de jur împrejur, deși pe eticheta lui la cumpărare scria că e un păr pitic. A făcut și el flori multe încă încă din al doilea an de viață, dar au căzut repede toate și n-am văzut nici măcar o coadă de pară în anul respectiv. Anul trecut a făcut fix trei flori. Vă dați seama că n-am avut pretenții la fructe, dar anul ăsta a fost plin de flori așa că pretențiile noastre, la cele 8 pere care s-au prins și cresc acum sub ochii noștri, sunt imense.
Pomii ăștia doi îmi amintesc mie de curtea bunicilor de la țară. Avea bunica un măr la portiță (portița era granița dintre curte și grădină) care ne asigura porția zilnică de vitamine pe tot parcursul verii. La mere se adăugau desigur și alte fructe delicioase, vișine, prune și, atunci când vecinul se îmbuna, cireșe. Aveam fructele la o întindere de mână și nu de puține ori acestea ajungeau în burțile noastre fără să vadă picătură de apă. Nu le spălam, deși noi, acasă și la grădiniță, învățasem că fructele nu se mănâncă nespălate.
Pomii din curtea bunicii aveau fiecare povestea lui pe care noi o aflasem de la părinții noștri. Erau și poveștile lor, ale părinților. Crescuseră odată cu copacii din curte și mă bucur că și fetele mele vor avea de spus o poveste legată de mărul și părul din curtea noastră de la București, împreună cu care vor crește. Va fi desigur o diferență între povești. Fructele de azi trebuie musai spălate, dar important e că avem fructe. 🙂
[…] că am citit despre părul din curtea Ninei, mi-am amintit două chestii din […]
avem multi corcodusi si pruni la casa. mere , visine…si cred ca mai avem un gutui plus nuci. e casa ceva de vara ca nu sta nimeni acolo dar ma prinzi des la cules fructe 🙂
ah si smochine. aici in crisana e mai calda iarna si nu ingheata peste iarna pomii (dar s-au si adaptat; sunt acolo de cand ma stiu eu)
La mami acasa, am livada maree cu tot felul de pomi : meri, peri, gutui, corcodusi, pruni ( de vreo 7 feluri ) , ciresi si nuci. Si cu siguranta au mai pus ai mei si altii, dar stiu ca toamna cand ma plimbam printre ei mancam direct din copac. Ce sa le mai spal, stergeam asa un pic si nu aveam nicio treaba. Desi e un risc asta: pomi se mai si stropesc , dar eu ma gandeam ca a plouat destul de mult si s-a spalat solutia 😛 Si la ai mei bunici procedam la fel, aveau in spatele casei un par mare care facea niste fructe atat de dulci. Abia asteptam sa se coaca sa imi infig mana in ele . NU le spalam nici acolo, pana ajungeam la fantana deja mancam 2 pere :))
@Cristina- chiar azi vorbeam cu o vecina care are un smochin de cativa ani si care anul asta e plin de fructe. Cred ca punem si noi unul anul viitor. Neapărat!
@Marmotzel- hahah, e bine ca macar voi mergeati catre fantana. 🙂
Eu sunt innebunita dupa smochine. Si le iau direct din pom, ce spalat , ce ajuns pana acasa =))
@Cristina- nici eu nu-mi amintesc sa fi spalat vreodata smochine. Ah, ce pofta am!
In fata blocului in care am crescut fusesera plantati niste meri padureti, unde ma cocotam toata vara, fie ca ma ascundeam la pititea, fie ca imi era sete si cautam acriturile alea de fructe sa ma racoresc. Baiatul meu are in fata blocului o brutarie, ale carei fructe miros a paine calda. :))
@vienela- hai ca-i buna si brutaria. Sa te trezesti in miros de paine calda nu-i de colo. 🙂