Am un văr care în copilărie m-a învățat câțiva algoritmi de rezolvare a cubului rubik. Bine, el nu le spunea algoritmi, le spunea scheme, dar important e că am învățat să-l fac repede, mai puțin ultimul colț. Nu reușeam să-l fac și pace, iar în încercarea mea de a-l face, reușeam să stric tot ce făcusem până atunci și mă enervam și o luam de la capăt. Într-o vreme, de ciudă că vărul meu râdea de mine că nu reușesc să-l fac complet, am găsit totuși o metodă foarte la îndemână, dar deloc demnă, de a-l rezolva.
Scoteam pur și simplu colțul ăla și-l băgam în poziția corectă, apăsând cu forță și încercând să împiedic și împrăștierea celorlalte piese.