Și da, suntem la Paris și azi avem în program ….Disneyland. 🙂
Month: June 2012
Pe vremea când eram acasă
Și nu plecasem încă în concediu mă gândeam că ar fi frumos dacă nu chiar zilnic, măcar la câteva zile să mai apară și câte-un post pe blog, să nu se simtă și el chiar părăsit, că vorba aia, câine de-ar fi fost și tot l-aș fi lăsat cu prieteni. Și cum gândirea asta a mea nu prea rămâne fără rezultat, scriu azi ceva despre dimineața în care va apărea acest post. Adică ce cred eu că se va întâmpla în dimineața zilei de azi, 26 iunie. Scriu asta într-o miercuri 13 așa că așteptările pentru 26 nu pot fi prea mari.
Dacă toate merg așa cu le-am plănuit, azi cândva în timpul zilei ar trebui să ajungem la Paris. Programul stabilit spune că ar trebui să ridicăm tabăra de la Munchen cât mai de dimineață pentru a ajunge în jurul orelor 15-16 în capitala Fanței.
Cred însă că n-am apucat să ne mai oprim la Munchen, am ratat ieșirea de pe autostradă spre camping, și ne-am continuat drumul până undeva în apropiere de Strasbourg, unde am campat seara târziu, deci nici vorbă de trezit devreme. Ne trezim ca turiștii fără griji pe la 9, cu soarele bătându-ne direct în foaia cortului, semn că nici de data asta nu ne-am orientat bine și l-am pus iar fix în soare.
Concediuuuuu!
Pregătim excursia asta de 6 luni. Uite că a venit până la urmă și ziua plecării, bagajele sunt în mașină, telefoanele sunt încărcate, banii în portofel și pofta de călătorie la cote maxime. Dacă am fi fost și suficient de odihniți totul ar fi fost perfect, dar știi cum e, nu le poți avea e toate.
Urmează două săptămâni de călătorit prin Europa. Nu va fi ușor, dar sigur va fi frumos.
– Dacă ne rătăcim ce facem?
Glonțul onoarei?!
Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt extrem de afectată de întorsătura asta pe care a luat-o cazul Năstase.
Chiar nu vreau să fac politică, îi urăsc în egală măsură pe toți politicienii (ok, pe Basescu cel mai mult), mi se par toți băgați până în gât în mocirlă, ba unii sunt deja cu capul la fund, ca să spun așa. Cu toate astea ieri, când am aflat că Năstase va merge la închisoare, am zis că se creează un precedent și poate, cu multă voință, o să fie mai multe cazuri de politicieni corupți judecați și condamnați. Nu mă gândesc la felul în care a decurs procesul lui Năstase, nu comentăm justiția, important e că cineva a avut curaj să condamne un politician. Dacă a făcut-o respectând probele și procedurile judiciare, respect.
Numai că…
Cum scot petele de vopsea?
Am o dilemă, soțul îmi spune că n-am s-o rezolv, eu totuși mai sper că undeva, într-un colț întunecat al planetei, exista cineva care poate să mă lumineze.
Acum un an mi-am cumparat o vestă matlasată (da, știu, croitorul niciodată n-are timp de haine pentru el) la care țineam foarte mult. Și încă țin din moment ce încerc marea cu degetul pentru a găsi o soluție salvatoare. Ad litteram.
Îndrăgisem vesta asta atât de mult încât n-am mai dat-o jos nici când am vopsit serigrafic niște chestii. Multe. Numai că eu atentă la cum se imprimă hainele pe care trebuia să le vopsesc, n-am băgat de seamă și-am vopsit și vesta. Urât. În mai multe locuri.
AMR 4 zile
Hihih, mai sunt 4 zile si vă salut din mers. Budapesta, Salzburg, Munchen, Strasbourg, Paris, here I come.
Aproape totul e rezolvat. Mai avem câteva de rezolvat, dar din astea minore, gen bani. 🙁
Azi e serbarea la școală și dacă trec vie și peste asta mai am doar de rezolvat 4 comenzi măricele de veste, saltele, tricouri, huse, parasolare…
Cartea călătoare
Înițial am vrut o carte călătoare (cartea este trimisă de Editura All unui om care după ce o citește o trimite altuia, făcând astfel cartea să călătorească, scopul nefiind altul decât acela de a face cartea să ajungă la cât mai mulți cititori). S-a întâmplat să fie o carte de istorie. Am avut norocul să fie o carte despre istoria României. Am avut șansa să-l cunosc pe Regele Mihai. Prin carte, evident, dar să-l cunosc. E incredibil cum ți se poate schimba viziunea asupra istoriei României doar cunoscând pe cineva care a fost direct implicat în scrierea ei. A istoriei.
Am citit Mihai I al României- Regele și țara. Am intrat într-o lume despre care aveam idee, dar căreia nu-i cunoșteam intimitatea. L-am cunoscut pe Rege copil, l-am cunoscut pe Rege adolescent și am avut șansa de a prinde trecerea lui de la adolescență la maturitate. Unii spun c-a fost forțată, alții că a fost grea, eu spun doar că Majestatea Sa a fost născut să fie Rege.
Ți se deschid, citind astfel de cărți, noi perspective. Vezi cu alți ochi evenimente despre care credeai că știi totul. Faptele capătă alt sens pentru ca la sfârșit totul să se reașeze, dar într-o cu totul altă ordine.
Săptămâna 22
Ziua 156 , 61,6 kg
Știu că lipsește săptămâna 21, dar mi-am dat seara că am uitat să mă cântăresc săptămâna trecută. Asta e, odată și odată trebuia să se întâmple și asta, mai ales că nici eu nu mă recunosc în consecvența cu care m-am ținut de programul ăsta. 🙂
În ultima vreme toată lume-mi spune că am slăbit, că ce bine-mi vin fustele și rochiile, cosmeticiana mea îmi spune chiar că ar fi bine să rămân la o greutate în jur de 60 kg, pentru că-s modelul de om care slabește mai ales la față și să nu mă trezesc o slăbătură ridată în loc de zâna in care visam eu să mă transform. Glumesc. Cu slăbătură ridată glumesc, nu la faza cu zâna. 😀
Una peste alta 6 kg și ceva pierdute se văd, iar felul în care am am învățat să mă hrănesc, mi se potrivește mănușă. Recunosc, a avut și iaurtul partea lui de merit. În plus folosesc bicicleta cât de mult pot, i-am cumpărat săptămâna trecută un claxon roșu trompetă de până și trenul se dă din calea mea când îl folosesc.
Cubul Rubick
Am un văr care în copilărie m-a învățat câțiva algoritmi de rezolvare a cubului rubik. Bine, el nu le spunea algoritmi, le spunea scheme, dar important e că am învățat să-l fac repede, mai puțin ultimul colț. Nu reușeam să-l fac și pace, iar în încercarea mea de a-l face, reușeam să stric tot ce făcusem până atunci și mă enervam și o luam de la capăt. Într-o vreme, de ciudă că vărul meu râdea de mine că nu reușesc să-l fac complet, am găsit totuși o metodă foarte la îndemână, dar deloc demnă, de a-l rezolva.
Scoteam pur și simplu colțul ăla și-l băgam în poziția corectă, apăsând cu forță și încercând să împiedic și împrăștierea celorlalte piese.
Am un nou telefon vechi
Mă simt azi ca un om care vreme îndelungată a fost legat de mâini și de picioare, dar căruia i se dădea din când în când apa și mâncare. Adică supraviețuia. Aveam un Nokia E72 de care la început eram tare mândră și cu care apoi, după o relație extrem de tumultuoasă, am ajuns la cuțite. Nu ne mai înțelegeam și pace.
Ca să fie clar, cerințele mele de la un telefon mobil sunt decente. Nu mă joc pe el, nu ascult muzică la telefon, nu descarc aplicații inutile, nu vorbesc mult. Am însă pretenția de a mi se respecta următoarele:
- bateria să mă țină cel puțin două zile în condiții de utilizare normală;
- să-mi pot vedea mail-urile în timp real;
- să pot folosi twitter-ul pe telefon (doar twitter, da?) exact așa cu o fac pe computer;
- să sun pe cine vreau și să pot răspunde celor care mă sună;
- să intru pe o pagină de internet fără să văd mesajul cu memorie insuficientă, închideți din aplicații.
- să pot face un filmuleț decent atunci când situația o cere.