De patru ani scriu aproape zilnic pe acest blog. Scriu gânduri, întâmplări, povestiri sau impresii. Scriu pentru mine și pentru voi.
Când nu scriu ce visez noaptea, se cheamă că am inspirație sau cu o zi înainte s-a întâmplat ceva notabil, de care aș vrea să-mi amintesc peste ani, și cum nu mă mai ajută ținerea de minte, am zis că-i bine să rămână aici scris. Asta a fost cred una dintre cele mai înțelepte decizii din viața mea (deocamdată au fost doar trei), pentru că deja, uneori când citesc ce-am scris acum 2-3 ani, stau și mă întreb dacă eu chiar am trăit chestiile alea. Și le-am trait, credeți-mă, pentru că am o regulă creată chiar pentru situațiile astea de incertitudine: “Nina, nu inventa lucruri despre tine, dacă nu vrei să ai false amintiri”.
Revenind, am scris acest post pentru a vă ruga ceva. Vreau să-mi dăruiți 5 minute din viața voastră și să completați studiul de audiență al blogurilor românești. Chiar dacă l-ați completat și pe alt blog, acum eu vă rog să-l completați și la mine. Vă promit că nu-i plictisitor. 🙂