Am purtat aproape pe toată durata studiilor uniforma. Am început cu bluza portocalie și fustița albastră de șoim al patriei, am continuat cu cămașa pepită și șorțul de școlăriță și totul a culminat cu celebrul sarafan. Nu am considerat niciodată că mi se încalcă vreun drept pentru că trebuie să port zilnic uniforma, iar când în clasa a noua purtam matricola Liceului Economic, eram chiar mândră.
În principiu, scopul uniformei școlare este de a promova spiritul de echipă, disciplina și de a promova egalitatea între elevi din punct de vedere al statutului social. Sunt în totalitate pentru uniformele școlare, vreau neapărat ca fiecare școală/liceu să aibă uniforma lui distinctă de a celorlalți, motiv de mândrie pentru elevii respectivei instituții, dar sunt complet împotriva designului ales de cele mai multe dintre școli.
Majoritatea școlilor românești au deja un model de uniformă. Nici n-a fost greu de ales din moment ce ea e oarecum standardizată, adică nu poți alege decât sacou/vestă, fustă/pantalon, eșarfă/cravată, cămașă și ecuson.
Mă întreb de mulți ani de ce managerii sau directorii școlilor nu apelează la un specialist (designer) care să le propună două, trei modele de uniforme (cu tot cu combinații de culori) pentru fete și băieți din care ei să aleagă unul care să devină emblema școlii respective și de care elevii să fie mândrii. Probabil se gândesc că o chestie de genul acesta e scumpă, numai că nu-i deloc așa. Decât să investească banii părinților (că până la urma părinții plătesc) în cele mai ieftine uniforme posibile, din cele mai ieftine materiale, de obicei în cele mai nefericite combinații, mai bine, măcar în ceea ce privește combinațiile ar apela la un specialist. Dar de foarte puține ori se întâmplă așa, eu personal nu am întâlnit un asemenea caz, dar îmi place să cred că el există.
Am lucrat de câteva ori uniforme pentru câteva școli bucureștene. Combinații de roșu cu verde. Celebrul albastru combinat cu negru și cireașa de pe tort a fost un vișiniu închis cu, ați ghicit, negru. Bun, eu înțeleg că uniforma trebuie să fie sobră, n-o să alegem roz sub nicio formă, dar vă rog să mă credeți că prefer oricând un alb cu negru oricărui alt amestec nefericit de culori. Dacă vii cu o propunere, ți se spune sec că astea sunt culorile școlii și cu asta basta. Nu mai vorbim de model. Dacă te-ai băgat, te-ai ars.
Și să nu vă mai spun de emblemă. Cele mai multe școli generale nici n-o au. Domnilor directori, haideți să vă dau un pont: un student la arte v-ar face-o fără plată și ar fi mulțumit cu faima de a fi creatorul emblemei unei școli. Dacă faceți rost și de ceva bănuți pentru asta, omul își va da silința așa de mult, încât s-ar putea să iasă mai faină decât cea a Univesității Oxford.
Și încă ceva. Uneori, pentru că nu se înțeleg între ei, profesorii diriginți aleg fiecare alt atelier de croitorie pentru a le lucra uniformele. Mi se întâmplă foarte des să mă sune un profesor și să-mi spună aceeași frază: cât costă o uniformă școlară? După ce reușesc să scot de la ei detalii despre piesele vestimentare care compun uniforma, despre materialele din care le doresc executate, în final îi întreb de cantitate și răspunsul este invariabil ceva în jur de 15 uniforme de fete și 15 de băieți. Le spun că nu lucrez atât de puține și îi îndrum să-și facă uniformele la același atelier la care merg celelalte clase. Uneori în aceeași zi vorbesc cu doi, trei profesori de la același liceu/școală. Așa înțeleg că ei nu discută între ei. De cele mai multe ori reușesc să-i fac să coalizeze și să dea o comandă mai mare. Dar nu-i ușor deloc.
Oricum, important e să înțeleagă oamenii că dacă își fac uniformele în același loc vor putea obține un preț mai mic. S-ar putea ca astfel să le rămână bani de design. Și de o emblemă brodată, eventual.
Părerea mea e că unul dintre principalele motivele pentru care elevii nu prea poartă uniformele este: sunt urâte.
Voi ce amintiri aveți legate de uniformele pe care le-ați purtat sau nu la școală? Vă plăceau?
da foarte mult, ca nu stateam sa ma gandesc cu ce ma imbrac a doua zi. cel mai mult mi-a placut cea de soim ca era mai mica cu un nr. si paream si eu mai in forma hahaha.
Imi place uniforma din poza din articol, plus o fusta ca si optiune.
Eu am purtat uniforma pana in clasa a IV-a si imi placea mult pe vremea aceea. Si mi-ar placea ca plodul meu sa poarte uniforma. Ce-i drept, una frumoasa 🙂
@Laur- imi amintesc cum aratai in soim. 🙂 Oare de ce era costumul cu un numar mai mic?
@Cami- si mie imi plac uniformele cu pulover sau geacă în loc de sacou. In orice caz, imi plac uniformele de bună calitate. DAcă trebuie purtată în fiecare zi, măcar să fie una super.
imi ramase de la tine cu fusta cu tot cred, ca pantalonii i-a luat separat pe sub mana de la “muntenia”
@laur- hahah, de aia imi pare mie bine ca sunt copilul mai mare. 😀
Ah, ce amintiri…
Eu fac parte din generatia care a purtat doar pana in clasa a 4-a uniforma. La liceu, prin clasa a 11-a parca, una din doamnele directoare a incercat sa introduca uniforma “obligatorie”. Eu personal am fost foarte incantata de idee(sunt o fire foarte pragmatica, ideea de a nu-mi face in fiecare zi griji legate de vestimentatie imi suradea tare). Din pacate entuziasmul meu a rezistat pana am vazut “uniforma” propusa. Era de fapt o bluza sport(tot n-am aflat cum se numeste genul ala, un fel de hanorac dar fara fermoar sau gluga) de un albastru inchis tare urat, pe care ar fi trebuit s-o asortam cu niste pantaloni negri(aia ii aduceam noi de acasa, ca doar “toata lumea are o pereche de pantaloni negri in sifonier”). Deci practic ni se dadea doar bluza de “trening” si un tricou pentru vara, ieftine ce-i drept… din toate punctele de vedere. Si nu, nu era un liceu cu profil sportiv.
Ma rog, toata povestea s-a lasat cu un mare scandal(elevi, parinti, chiar si profesori vs. doamna directoare) care a dus la demiterea respectivei directoare(s-a dovedit in cele din urma ca fabrica de confectii la care urmau sa fie facute uniformele apartinea unei rude, iar asta a fost motivul insistentelor dansei in ciuda faptului ca intreaga scoala ii era impotriva).
Nu stiu cine decide chestiile astea in scoli, insa mi s-ar parea normal sa existe un consiliu al parintilor(unul serios, cu “numele” stiu ca exista) care sa fie puternic implicat in asta. Pentru ca pana la urma e vorba si de copiii si de banii lor, nu doar de imaginea scolii.
@Corina – da, exact. De genul ăsta de combinatii vorbesc. Tricou bleumarin cu pantalon negru. Minunat! Mă bucur că nu i-ați făcut pe plac doamnei directoare.
Eu nu zic să hotărască doar părinții pentru că la un moment dat ei nu vor mai avea legatura cu scoala și uniformele vor rămâne, dar daca s-ar pune la o masa ceva parinti, ceva cadre didactice si un om care să le deseneze uniforma și să le sugereze culori, cred ca ar iesi ceva bun.
Am inceput scoala in ’90, deci in generala am avut uniforma doar in clasele I-IV. Apoi… libertate. Doar ca atunci cand imi aduc aminte acum ce fel de haine am putut sa port atunci, aproape ca imi vine sa vomit.
Clasa a VI-a. Bluzita galbena (da’ galbena-galbena!) cu gaurele acolo unde se terminau manecile si blugi albastri decolorati cu dinozaur. Asa naspa cu era tot a fost mai bine ca in clasa a VII-a cand am ajuns la…
… pantaloni verzi din velur si cu elastic pe sub talpa si un pulover gri hidos. Uneori pantalonii verzi erau inlocuiti de niste blugi, de data asta de un albastru inchis.
Clasa a VIII-a. Trecerea la fuste. Lungi, largi, gen hippie, cu flori sau modele geometrice, combinatii de culori care te pocneau intre ochi (maroul si portocaliul erau nelipsite). Combinate cu tricouri maro sau bleumarin cu ursuleti, uneori si cu niste esarfe de matase de-ale mamei (una roz si una verde) si un sacouas alb dintr-un material foarte finut la pipait. Pentru zilele friguroase de iarna exista o salopeta umflata de culoare cacanie.
Apoi am ajuns la liceu. Liceu unde uniforma era obligatorie. Ne-au trimis la o anume croitorie, asa ca am avut la inceput uniforma standard. Sacou bleumarin si fusta gri/ pantaloni pentru baieti (si si pentru fete in zilele cu sub -10 grade).
Fusta n-a rezistat mult. I-am crapat eu bine de tot crapatura cand am iesit din clasa pe geam (aveam un nuc afara). Si am aflat ca nu e chiar asa stricta regula uniformei.
Am trecut la o alta fusta, tot gri, insa un gri mai deschis la culoare, mai placut ochilor, iar modelul era complet diferit. Fusta initiala fusese genul “pencil dress” pana la genunchi, cu crapatura. In schimb cea noua era stransa pe talie si mai larga in jos, fara crapatura si ceva mai scurta (pana la sfarsitu’ liceului s-au tot scurtat fustele mele… deh, s-au si lungit picioarele 😛 ).
La inceputul clasei a XI-a am purtat pentru scurta vreme un sarafan bleumarin spre gri. Apoi dupa ce s-a incalzit in primavara am trecut la o fusta si mai scurta, stramta, oarecum elastica, neagra (purtata in draci de atunci si pana azi… desi s-a cam largit saraca de la atata purtat). Si atunci am inceput sa ma mai cizelez si la capitolul bluze.
In clasa a XII-a am purtat un sarafan negru pe care il aveam din scoala generala, insa nu avusesem niciodata curajul sa-l port, pentru ca mi se parea prea scurt.
@brontozaurel- mi-a placut faza cu sarafanul prea scurt pentru generala, dar numai bun pentru liceu. :)) Cat despre restul, n-ai de ce sa-ti faci mustrari, eu de exemplu am niste cercei in poza de la diploma de Bac de-mi vine să-mi dau palme. 🙂
Ok, si cine suporta pretul uniformei? E o situatie delicata cel putin pentru o parte dintre elevi.
Eu am purtat uniforma in clasele 1-8, in primara clasicul bleumarin, iar in generala pantalon stofa neaparat negru, camasa alba si sacou visiniu, foarte asemanator cu cel din poza
http://arch1.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/04/21/e/5/699596978982503270992161-312972-700_700.jpg
Am detestat uniforma, deci in liceu am evadat spre libertatea vestimentara mult visata.
In cazul meu, scoala nu a suportat costul uniformelor.
că veni vorba de uniformă…am purtat-o 12 ani de şcoală, 3 ani de şcoală militară şi,pe urmă, la serviciu…nnneeahhh, te-am minţit, n-am purtat uniformă la serviciu, am avut dispensă, spuneau că-s mai urât decât prevede regulamentul !
@parintele- oricum ar fi tot parintele plateste uniforma copilului. Mi se pare normal, daca n-ar fi uniforma tot parintele i-ar cumpara haine pentru scoala, nu? In niciun caz n-ar face-o scoala.
@Capca1- eu cred ca tu esti si frumos si modest. Si fara uniforma.
In continuare sustin ca este datoria scolii sa suporte pretul uniformei. Cateva argumente: invatamantul este gratuit, obligatoriu, iar regula privind uniforma apartine scolii/ministerului. Nu in ultimul rand, costul:
http://www.calificativ.ro/COSTUL_SI_ASPECTUL_STANDARD_AL_NOII_UNIFORME_SCOLARE-a29354.html
Nu doresc sa-mi exprim parerea despre obligativitatea uniformelor, sunt prea subiectiv pentru a putea avea o viziune obiectiva.
Pastram discutia strict pentru 1-8; la liceu e altceva, eu de exemplu n-am avut uniforma, dar nici manuale gratis.
Ai dreptate in legatura cu uniformele. Odata ce nu sunt atractive normal ca nici un copil nu isi doreste sa le poarte. Si eu am purtat niste asa zise uniforme si nu erau tocmai ok, noroc ca am trecut de aceea perioada. 4 ani de uniforma “patratoasa”, 1 sau 1 an jumatate, nu mai stiu exact, de incercari esuate pentru introducerea camasilor cu cravate, iar mai apoi, noroc ca scapasem de liceu, introducera uniformelor in liceu.
Am uitat, inclusiv pretul lor este un dezavantaj.