Am citi ieri multe articole despre nebunia înscrierii copiilor la școli în clasa pregătitoare sau în clasa întâi. Mi-am amintit de aceiași perioadă din viața mea, am ignorat amintirile pentru că nu-s din cele mai plăcute și m-am crucit de lucrurile pe care le fac părinții astăzi pentru a-și putea înscrie copiii acolo unde vor.
Dacă pe vremuri era de ajuns un pachet de cafea pentru a-ți asigura învățătoarea dorită, azi totul se desfășoară la cu totul alte nivele. Iată câteva din practicile de anul acesta și dacă mai știți și altele vă rog să le spuneți, e bine să știe părinții de anul viitor cam cum stă treaba:
- cele mai la îndemână rămân cadourile pentru secretară, director și învățător, dar în cele mai multe cazuri asta nu mai este de ajuns, ele se practică doar în cazul în care aparții deja de școala respectivă, dar îți dorești o anume învățătoare.
- intervenția printr-o cunoștință, veche de când lumea, practica încă rezistă cu succes, doar că intervenția trebuie făcută de cineva important, nu de fieștecine.
Și acum începe artileria grea, diversele acte sau acțiuni care le-ar putea aduce un avantaj în fața celorlalți aspiranți la un loc în clasa pregătitoare sau în clasa întâi:
- schimbarea adresei de domiciliu în zona în care se află școala. S-au dus și și-au făcut mutație pe la prieteni sau cunoștințe care locuiesc în zona școlii.
- adeverințe de la locul de muncă al părinților că acesta se află în zona școlii. Chiar și eu i-am adeverință unei fete care lucrează la noi.
- declaratii ale părinților că au fost elevi în școlile respective. Bine, astea sunt ușor de verificat, deci trebuie să fie reale. Cel puțin așa cred.
- declarații ale bunicilor că au fost sau sunt cadre didactice în școala respectivă. Și aici la fel, nu cred că merge cu ocaua mică.
- dovedirea cu acte medicale a existenței unui handicap al copilului. Dacă părintele nu-i chiar el handicapat, cred că nu se pretează nimeni să falsifice așa ceva.
- prezentarea de documente care dovedesc faptul că cel mic este orfan. Iarăși dacă nu-i de-adevăratelea orfan, nu cred că trebuie abuzat de situația asta.
- frați sau surori deja înscriși în respectiva școală. Sunt multe situații de genul acesta și mi se pare absolut normal ca fații să meargă la aceeași școală.
- parinții merg la notariat și declară pe proprie răspundere că sunt etnici germani (asta pentru Licul German la care părinții declarau: ”credem că l-am fi înscris mai ușor în Germania la școală, decât aici”).
- părinții divorțează pentru ca e un avantaj la înscriere să provină copilul din familii monoparentale
- părinți care își declară copiii romi pentru a intra la o școală bună.
eu cand mi-am inscris baiatul la scoala am avut o singura rugaminte la secretara(nu i-am dat decat un zambet de om timid si cam tampitel).Am cerut sa fie inscris la cea mai tanara invatatoare(nu cunosteam nici una) si n-am regretat nici o clipa,desi era o scoala simpla,de cartier.dar stii cum e:cresc posibilitatile,cresc si pretentiile,iar mijloacele prin care sa isi asigure reusita nu mai conteaza.
este mai rau decat pe vremea noastra. e bine ca am o sora mai mare ca m-au primit cu bratele deschise la aceasi scoala. ce vremuri au fost.
@Vienela- asa-i la scoala de cartier, mai ales daca si apartii de ea. Voi ati avut noroc, putea fi o tanara suplinitoare. 🙁 Bine ai venit!
@Laur- tu mai tii minte ca noi, de fapt, am fost la un moment dat la doua scoli diferite?! OMG, asa e. Abia apoi ne-am mutat impreuna la o scoala noua, alta decat cele doua la care am fost initial.
Sincer am auzit de o parte din aceste practici si sunt relativ speriata de ce o sa patesc la anul.Spun relativ pt. ca am o promisiune de la o invatatoare. Dar pana la anu e mult, sper sa fie bine. Sunt optimista una peste alta.
Este o tampenia mare clasa zero si trimiterea copilului pe luna ca sa faca scoala. Ar fi fost normal sa lase parintele sa isi inscrie copiulul unde doreste, dupa generala este alta mancare de peste, dar cat este copilul mic e bine sa fie aproape de casa.