Dacă mă întrebați pe mine, concertele trebuiesc susținute în aer liber sau în săli în care sa se poată sta în picioare, cum e de exemplu Sala Polivalentă. Dar cum nimeni nu m-a întrebat pe mine, am fost aseară la un concert la Sala Palatului. Am găsit acolo o sală arhiplină, adusă aproape în extaz de trupa Lala Band, o gașcă de adolescenți deveniți peste noapte idolii copiilor și adolescenților din Romania, veniți parcă cu toții la concert. Dar nu despre copiii vreau să vorbesc, ci despre comportamentul adulților în sala de spectacol.
Am ajuns la locurile noastre cu zece minute înainte de începutul concertului. Din cele 4 locuri pe care le aveam rezervate, două erau ocupate. Le-am întrebat pe doamnele care le ocupau dacă au bilete pe locurile cu pricina și mi-au zis că nu știu, că nu s-au uitat. Mă rog, au verificat repede și s-au ridicat. S-au mutat cu două scaune la stânga și noi ne-am așezat lângă ele. Menționez că s-au comportat civilizat, nu s-au arătat deranjate că le-am rugat să-și ocupe locurile exact așa cum erau ele scrise pe bilete.
În fine, a început concertul, sala vuia, copiii erau cu toții în picioare, săreau, dansau, cântau, era nebunie. La un moment dat doamna de lângă mine (nu era chiar bătrână, să fi avut vreo 45 ani) era foarte încinsă de spectacol și s-a ridicat în picioare să danseze și să cânte. După vreo 20 de minute, un domn din spatele meu i s-a adresat și a rugat-o să se așeze pentru că cei doi copii din spatele ei nu mai vedeau nimic, dar le era prea jenă să-i spună cucoanei.
Nu vreți să știți ce-a fost la gura doamnei, s-a supărat, i-a spus domnului care-și permisese să-i atragă atenția (vă redau exact cuvintele ei): felicitări, domnule, ați reușit să-mi spulberați toată buna dispoziție! După care s-a așezat și a stat două minute supărată. Aproape îmi era milă de ea, pentru că peste tot în sală erau oameni care se ridicaseră în picioare și făcuseră exact același lucru ca și doamna de lângă mine, numai că ei nu avuseseră ghinionul ca cineva să le ceară să se așeze. Oricum, doamna a stat pe scaun, cum vă spuneam, două minute, apoi s-a ridicat din nou (cred că-i revenise buna dispoziție) și a dansat în picioare până la sfârșitul spectacolului fără ca nimeni să-i mai strice cheful.
Acum, eu m-am gândit la problemă din ambele direcții. Aproape că am înțeles amândouă părțile și totuși ceva nu e în regulă. Cum regulile spun că putem face orice atât timp cât nu-i deranjăm pe ceilalți, mă gândesc că doamna putea să stea în picioare și să danseze la marginea rândului, acolo unde era loc suficient. Dar asta-i doar părerea mea. Voi ce credeți?
fix asa trebuia sa faca. acelasi lucru s-a intamplat si la Anastacia, la Polivalenta.
oamenii care doresc sa stea pe scaune, ar trebui sa mearga la Ateneu, la Opera, la teatru. Concertele, indiferent de cine canta, presupun ceva traire, altfel iei caseta, pui DVD si stai frumos in fotoliul de acasa, unde nu te deranjeaza nimeni.
e un risc asumat prezenta la un concert, dar zic sa-si mai lase betele la intrare unii.
eu unul nu ma duceam la un concert intr-o sala de’congrese’, acum sa ma ierte dumnezeu, ce cauta ‘adolescenta’ la un concert de ‘oameni maturi’, trebuia sa stea pe hol, ca se auzea si de acolo si nu-i mai spulbera nimeni buna dispozitie.
Ce ma enerveaza persoanele care stiu sigur ca in spatele lor sta cineva si zici ca de ciuda se ridica si se pun in fata ta, insa daca tu faci asta sa vezi ce scandal fac ca oare cum ti-ai permis sa te ui in fata lor ca sunt mai invarsta ca tine…
Sau doamna putea sa danseze pe scaun, nu primea premiu etalandu-si talentele. Din pacate la multe evenimente, concerte sau spectacole se mai gaseste unul mai nesimtit care se plimba tot timpul, deranjand tot randul, sau cineva ca doamna care nu mai tine cont ca persoanele din spate ar putea sa nu mai vada nimic.
Anul trecut am avut si eu aceeasi problema: de ce concerte la care e evident ca nu poti sta pe scaun se tin la Sala Palatului si nu la Polivalenta? Raspunsul a fost ca Sala Palatului are cea mai buna acustica. Ok, asa o fi.
Din punctul meu de vedere, sunt concerte la care chiar nu poti sta ca la teatru. Cand ma duc la un concert imi place sa aplaud, sa cant cu cel/cei de pe scena, sa dansez. Din pacate, de multe ori ultima activitate am fost nevoita s-o prestez de pe scaun, ca mi-am dat seama ca daca ma voi ridica in picioare, voi pati ca doamna din povestea ta. Nu-mi place sa deranjez lumea, dar pe de alta parte si eu ma simt deranjata ca nu ma pot exprima ca la… concert.
Sambata, la Lara Fabian, cand toata lumea s-a ridicat in picioare la Je t’aime, cantand, o doamna din spate s-a aratat ofensata: “ia uite si tu, nu mai vad nimic” Precizez ca in acel moment spectacolul se desfasura in sala, nu pe scena, iar doamna ar fi trebuit sa faca parte din el. Dar a ales sa bombane…