Dacă mă întrebați pe mine, concertele trebuiesc susținute în aer liber sau în săli în care sa se poată sta în picioare, cum e de exemplu Sala Polivalentă. Dar cum nimeni nu m-a întrebat pe mine, am fost aseară la un concert la Sala Palatului. Am găsit acolo o sală arhiplină, adusă aproape în extaz de trupa Lala Band, o gașcă de adolescenți deveniți peste noapte idolii copiilor și adolescenților din Romania, veniți parcă cu toții la concert. Dar nu despre copiii vreau să vorbesc, ci despre comportamentul adulților în sala de spectacol.
Am ajuns la locurile noastre cu zece minute înainte de începutul concertului. Din cele 4 locuri pe care le aveam rezervate, două erau ocupate. Le-am întrebat pe doamnele care le ocupau dacă au bilete pe locurile cu pricina și mi-au zis că nu știu, că nu s-au uitat. Mă rog, au verificat repede și s-au ridicat. S-au mutat cu două scaune la stânga și noi ne-am așezat lângă ele. Menționez că s-au comportat civilizat, nu s-au arătat deranjate că le-am rugat să-și ocupe locurile exact așa cum erau ele scrise pe bilete.
În fine, a început concertul, sala vuia, copiii erau cu toții în picioare, săreau, dansau, cântau, era nebunie. La un moment dat doamna de lângă mine (nu era chiar bătrână, să fi avut vreo 45 ani) era foarte încinsă de spectacol și s-a ridicat în picioare să danseze și să cânte. După vreo 20 de minute, un domn din spatele meu i s-a adresat și a rugat-o să se așeze pentru că cei doi copii din spatele ei nu mai vedeau nimic, dar le era prea jenă să-i spună cucoanei.