fără toane

Ca aceia cărora nu le pasă.

Știu că sunt printre noi mulți oameni buni, săritori, care și-ar da, vorba aia, și cămașa de pe ei, chiar azi am auzit de-o doamna, mama unei fete care lucrează la noi, că vrea să dea din pensia ei de 400 lei, 100 pentru sinistrați. Felicitări!

Problema e că sunt și mai mulți oameni nesimțiți. Nu-mi permit să spun asta despre cel ce nu răspunde la salut sau despre cei ce nu întorc și celălalt obraz, dar să ai o lopată de dat zăpada în mână, să stai lângă o mașină rămasă pe o străduță plină de zăpadă și să  spui atunci când șoferul mașinii îți cere puțin lopata să dea el zăpada din fata roților pentru a putea pleca de acolo, când spui, zic, n-am nene lopată, mi se pare ceva de-o nesimțire crasă, și îi doresc celui în cauză ca atunci când va rămâne undeva mult mai grav decât era soțul meu cu mașina, pe străduța omului cu lopată probabil, să nu-l ajute nimeni și să-și dea seama că merită asta cu vârf și îndesat.

Nu-i vorba doar de un singur om. El era cel mai apropiat. Mai erau și alții pe stradă. Neavând lopată și cum niciunul dintre cei de față  nu l-au ajutat măcar să miște puțin mașina, a trebuit s-o împingă singur, să fugă apoi după ea ca în desene animate, totul în timp ce audiența formată din câțiva bărbați tineri se prăpădea de râs. Hai că v-ați distrat și azi băieți!

Întâmplarea este cât se poate de adevărată, i s-a întâmplat lui Sorin azi pe o străduță din…țineți-vă bine… București.

Cu toate astea eu azi mă duc la deszăpezire. Puteți veni și voi. Ne întâlnim la Eroilor, la  ora 18 și mergem la Municipal, apoi la CFR și la Militar. Să dăm zăpada. Să ajutăm. Trebuie compensați cumva toți nesimțiții, nu-i așa? Haideți să fim mai mulți ca ei!