Day: February 21, 2012

Legea picnicului s-a votat

Să vină primăvara și să dăm amenzi, zic.

Mie mi se pare de foarte mult bun simț legea asta, noi românii avem nevoie de legi care să ne civilizeze, numai eu știu câți saci de gunoi strâng de fiecare dată când merg la iarbă verde, și nu vorbesc de Let’s do it.

Am vrut să citesc legea de la cap la coadă, n-am găsit-o, dar nici nu mă pricep la căutări, așa că dacă are cineva un link, vă rog.

Cum spuneam, mi se pare excelent faptul că vom avea locuri special amenajate pentru picnic, deși definiția dată acestuia în lege,  activitatea de picnic reprezintă orice activitate de recreere desfăşurată pe domeniul public sau privat al statului şi/sau unităţilor administrativ-teritoriale, de una sau mai multe persoane şi care presupune consumul de băuturi şi/sau alimente, precum şi, după caz, aprinderea sau nu a focului, mi se pare că lasă loc de interpretări și de acum înainte dacă bei apă pe stradă, se cheamă că ești la picnic și dacă nu-i loc amenajat, poți lua amendă între 100 și 5000 lei.

Continue reading Legea picnicului s-a votat

Ziua plăcintelor

Ieri la clasa fetelor mele de la Liceul Waldorf a fost ziua plăcintelor. Fetele sunt la epoca de limba rămână, și pe lângă analize de text și conjugări de verbe, au învățat, citind din textele lui Negruzzi,  și cum se făceau și vindeau plăcintele de altă dată. Astăzi plăcintarul nu mai există, istoria l-a omorât, dar au fost vremuri în care omul nici nu apuca să-și pună tablaua jos că aceasta îi și era golită de către cumpărătorii pofticioși.

Bun, legat de asta, copiii noștri au fost invitați ieri la ziua plăcintelor, prilej cu care fiecare a dus la școală câteva bucăți de plăcintă sau chiar plăcinte întregi (cazul Sonia), pe care le-au împărțit între ei și pentru care fiecare a scris rețeta cu cuvinte frumoase. De exemplu, faina din rețetele lor era ca o pudră parfumată, zahărul era ca micile cristale și ouăle nu puteau fi altfel decât, vorba Mirunei, de găină fericită.

Am făcut și noi două plăcinte ieri, una mai bună decât alta. A Iuliei a fost cu merele amestecate în blat, astfel încât plăcinta a fost mult mai ușor de mâncat, mai ales de către copii, iar gustul este unul mai mult decât delicios: Continue reading Ziua plăcintelor

Nina Simone

În 21 februarie 1933 se năștea în Carolina de Nord cel de-al șaselea dintre cei opt copii ai familiei Waymon. Era o fată ce urma să se dovedească cu mâini și voce de aur și avea să devină cunoscută sub numele de Nina Simone.

Vă imaginați o tânără negresă în anii 50? Ce șanse de afirmare ar fi avut? Cu toate astea, copila a studiat pianul la New York ceva foarte straniu pentru o fata la acea vreme, apăi pentru una de culoare.

A vrut să se angajeze ca pianistă într-un club și i s-a spus că ar avea mai mare succes dacă s-ar acompania cu vocea. A început astfel să cânte și a ajuns una dintre cele mai cunoscute voci a secolului trecut. A murit la 70 de ani după o viață cu multe suișuri și coborâșuri, cu greutăți, dar și cu mari bucurii.

Continue reading Nina Simone