fără toane

Îmi plac foarte mult cărțile adevărate. Nu-i de lepădat nici ficțiunea, atunci când e scrisă bine, dar nimic nu se compară cu o carte care reușește să-ți proiecteze trecutul în minte ca și cum el s-ar întâmpla azi sau ca și cum tu ai reuși să ajungi acolo, la secole distanță de lcd-ul negru din camera de zi.

Sânge regesc este o astfel de lectură, o carte document, dacă vreți, o lecție de istorie scrisă cu măiestrie de Vanora Bennett.  Este povestea vieții unei femei care a scris istoria, e Catherine de Valois, fiica regelui Franței Carol al VI-lea, soția regelui Henric al V-lea al Angliei, mama lui Henric al VI-lea al Angliei și bunica regelui Henric al VII-lea al Angliei. Mai regesc sânge de atât nu cred că se poate.

Războaiele civile măcinau Franța la începutul secolului al XV-lea pe de o parte, viața la curtea regelui Carol pe de altă parte, împletite cu luptele duse de Henric la hotarele Franței și munca dusă de Christine de Pisan, o scriitoare a vremii care juca rolul de dădacă-mamă pentru copiii mai mici ai regelui Franței, fac din parcurgerea cărții o plăcere pe care rar o întâlnim în romanele de azi.

Lectura cărții te prinde încă de la început, când pe atunci prințesa Catherine este doar o copilă și înțelege că cererea în căsătorie ce i-a fost adresată de către regele Angliei, s-ar putea să fie pentru ea șansa la o viață frumoasă, plină de fast alături de un rege mare. Tot în acea vreme îl întâlnește prințesa și pe Tudor Owain, un tânăr velș care avea să-i fie toată viața confident de nădejde, umăr de sprijin, prieten de încredere și în cele din urmă…dar nu vreau să vă povestesc, dacă vă plac romanele istorice, dacă vreți să citiți literatură bună și să mai și învățați câte ceva, vă recomand cu căldură cele 658 pagini ale romanului Sânge regesc.

Rigorile vremurilor nu se potriveau cu personalitatea Chaterinei, dar îndrumată bine ea a reușit să-și ducă aparent viața după reguli, fără a cădea însă pradă lor și știind să-și creeze oportunități acolo unde nimic de acest fel nu se întrevedea.

Partea care mie mi-a plăcut cel mai mult au fost cei 7 ani petrecuți de regina-mama în Anglia pentru a-l crește pe micuțul Harry, viitorul rege al Angliei și al Franței.  Nu, personal nu sunt de-acord cu felul în care și-a crescut Chaterine fiul, l-a cocoloșit prea mult, dar era și greu pentru o mama a acelor vremuri, care vedea în jur numai războaie să nu vrea să-și ferească măcar pentru câțiva ani copilul de educația severă ce urma oricum să i se dea. Ceea ce mi-a plăcut mie însă în acei ani a fost relația dintre Chaterine și Owain. A fost de-o încărcătură extraordinară, așa ceva nu mai există.

Una peste alta,  Sânge regesc e genul de carte pe care după ce o termini, mergi la manualul de istorie și-i cauți continuarea. Cum spuneam, v-o recomand, nu vă speriați că-i groasă, am cărți mult mai subțiri începute acum ani de zile, neterminate niciodată.

Stați că nu am terminat! Acest articol face parte din campania vALLuntar (se citește voluntar, ok), inițiată de Editura All, care își propune ca pentru fiecare recenzie de carte de pe site-ul editurii, să ne ofere în schimb 15 minute de voluntariat, într-un loc ales de primii trei bloggeri care strâng cel mai mare număr de comentarii la articole și implicit minute. Fiecare comentariu valorează și el 3 minute, așadar să punem oamenii la muncă, dragii mei, și să fim și noi, dacă nu printre câștigători (ca să putem alege noi unde se va face voluntariat), măcar să reușim cu câteva ore de lucru să-i garnisim. Aflați mai multe despre campanie aici și dacă vreți să scrieți și voi o recenzie pentru 15 minute de voluntariat m-aș bucura tare s-o faceți.  Până atunci, nu uitați să comentați!