Nu-mi vine să cred că weekendul acesta a nins și eu n-am văzut fulgii decât printr-o perdea cafenie, în graba pregătirii unei plăcinte. Nu, nu pentru mine era plăcinta, dovadă și faptul că am uitat-o în cuptor, un cuptor deștept care se oprește singur dacă cineva îl programează să facă asta. N-a avut cine.
Să revenim, nu-mi vine să cred că a trecut prima zăpadă pe lângă mine și n-am simțit-o deloc, asta dacă nu punem la socoteală ieșirea de ieri până la magazinul din colț în papucii de plastic și geaca de zile bune, ieșire care m-a prins total nepregătită, astfel încât am mers tot drumul cu ochii închiși și am ajuns acasă cu urechile roșii și cumpărăturile în sân.
Norocul meu că în dimineața asta am observat terasa albă, plină de zăpadă pufoasă. Vedeți dumneavoastră, zăpada asta pe care eu am ignorat-o, a găsit de cuviință să mă răsplătească pentru dragostea ce i-o port necondiționat și a rămas nealterată pe terasa casei noastre. E musai să fac azi un om de nea, altfel sunt sigură că anul ăsta nu mai ninge. Și-i atât de fain când ninge…oare de ce n-am fost atentă?
Nici fericirea copiilor care s-au întors roșii în obraji de la joaca cu zăpada proaspăt așezată, nici discuția cu Iulia care voia neapărat să păstreze un bulgăre la congelator, nu m-au făcut să ies afară, așa cum făceam în alți ani, și să mă uit cum ninge. Cred că n-am făcut-o de frică. Da, da, de frică n-am făcut-o. Teama de a nu se opri ninsoarea atunci când mă voi fi minunat de ea, asta m-a ținut departe. Am așteptat-o atât de mult, încât atunci când a venit, n-am îndrăznit nici să privesc spre ea de frică să nu dispară. Și totuși cineva a făcut-o. Ninsoarea a dispărut ca și cum n-ar fi fost, singura urmă a trecerii ei pe aici rămâne terasa mea și poate omul de zăpadă pe care-l vom face azi.
Mie nu imi place zapada asta de aici. Bine, imi place doar daca stratul depaseste 40-50 cm. Macar. Eu iubesc zapada de pe brazii de la munte si iubesc mai ales zapada din curte de la mama. Pentru ca acolo, chiar e zapada, si bucuria zapezii chiar e bucurie.
Ieri prima intrebare a fost: cum e traficul, cum se circula?
Astept sa ninga. Sa ninga mult. Sa muncesc o ora sa imi scot masina de sub zapada si sa nu pot pleca cu ea pentru ca drumurile ar fi blocate… Sa ninga! Sa ninga!
@Frintz- tu ai dreptate, asta nu-i zapada. si eu vreau zapada mare, sa-mi pot face din ea canapea. Nu va fi sa fie, mai ales aici, in oras, unde multi soferi o roaga sa nu vina. 🙁
Ieri dimineata m-au trezit muncitorii de la salubritate, “rascaind” zapada de pe strada (pietonala). Ete ca abia era urma de ea, si la ora 13 cand am iesit noi la plimbare era absolut superb afara! Un soare de iti venea sa mergi in tricou, nu cu geaca. Pe seara s-a innorat dar tot cald a fost.
Oricum NU imi place zapada!
@Cristina- mie da, in afara de perioada in care se transforma in flescaiala si are si o culoare cenusie, ca sa nu zic neagra. 🙁
Mie imi era teama ca se pune prea multa si nu o sa pot pleca la munca cu masina ( deh incepatorii astia :p ) , dar pe cealalta parte ma bucuram de fulgii mari si de intensitate, am facut chiar si o plimbare prin cartier 🙂
@Marmotzel- ce mai conteaza ca nu poti pleca la munca cu masina cand totul in jur ar fi alb si minunat? 😀
Ah Nina, asa de greu e dupa ce te obisnuiesti sa mergi zi de zi cu masina 😛 Dar, recunosc, mi-ar placea sa vad in jurul meu numai zapada pufoasa 😀
doar zapada e singurul lucru ce pot sa spun ca imi place la acest anotimp
Nina, a venit!!!! Ai vazut?? Avem zapada!!!!!
@Frintz- daaaaa, deja am dat la zapada de mi-au sarit capacele. Era sa cad de vreo trei ori si am ras cat am putut de o bataie cu bulgari de pe stada. Minunat!
Nina, cu datul la zapada ai scapat de pedalat la bicicleta. Trebuie sa privesti partea buna…
@Frintz- ba de unde, am si pedalat ca nebuna. 😀
Mie sincer nu imi place zapada in mod deosebit insa doar sa o privesc.