fără toane

De vreo trei săptămâni fetele mele învață și repetă rolurile pentru piesa ce urmează s-o prezinte în fața părinților la serbarea de Crăciun. Nu c-ar fi avut mult de învățat, nici vorbă, ele repetă, mai ales Sonia, de dragul rolului, pentru că și-a dorit mult să fie ea Maria. Cum mai multe fete și-au dorit rolul asta, doamna a procedat democratic și-a făcut casting. Sonia a obținut rolul și îl repeta tare mândră.

Cât timp Sonia se străduia să câștige rolul Mariei, Iulia își împreuna din când în când mâinile în față și se ruga: Dă doamne să fiu sfetnic, dă doamne să fiu sfetnic. Bineînțeles că am întrebat-o de ce-și dorește asta. Mi-a răspuns scurt: Ăsta nu zice nimic. Până la urmă a fost înger, a avut ceva de zis, iar la serbare am observat că și sfetnicii au avut de spus ceva, așa că n-a pierdut prea mult. 🙂

A fost o atmosferă tare faină la spectacolul organizat de copii cu marea contribuție a doamnei diriginte. În sală a fost recreată atmosfera de acum 2000 de ani din Bethlehem, iar prin ferestre se vedeau fulgi mari de zăpadă alergându-se unul pe altul. A fost frumos, copiii s-au simțit minunat și la sfârșit au primit chiar și daruri, lăsate de Moș Crăciun sub bradul împodobit în clasă. Ok, pe lângă dulciuri ei aveau de fapt în pungi Marile legende ale lumii, pentru că în 2012 școala va începe cu epoca de istorie și domnul profesor pe lângă lecțiile predate de el, le va cere copiilor să citească legende. Deh, doar nu era să primească jucării sau telefoane de la Moș Crăciunul școlar.

Gata, a venit vacanța, poate să vină și zăpada, copiii sunt cu toții fericiți, ceea ce vă doresc și vouă, chiar dacă nu mai sunteți copii de ceva vreme. 🙂

Am făcut poze și la serbare, numai că atmosfera din sală nu a fost prietenoasă cu aparatul meu foto, așa că vă arăt două poze făcute acasă. 😀