După lupte seculare,
După ani de așteptare,
După trudă și ardoare,
În sfărșit s-a-nfăptuit,
Fix așa cum mi-am dorit:
Am bucătărie frumoasă
Month: December 2011
A fost și bazarul
Am revenit.
Sunt încă în viață după ce de trei zile mă chinui să-mi aduc bucătaria pe linia de plutire și să mă familiarizez cu noile electrocasnice, timp în care nu las nici atelierul de izbeliste. Bașca, mă prezint la lansări de produse (despre asta vă povestesc zilele viitoare că-s niște chestii despre care merită povestit), ajut la decorarea liceului pentru bazarul ce tocnmai s-a încheiat și pregătesc împreună cu Iulia lucrușoarele pe care ea le-a vândut astăzi cu mare succes, și anume penare hand made și hăinuțe pentru flaut. Normal că nu le-am făcut nicio poză, la cât eram de pe grabă, am zis că, lasă, le fac eu niște poze acolo la bazar și gata. Numai bine că la bazar n-am avut aparatul cu mine. Nu mă certați! Să mă fi văzut în ce viteză am plecat cu trei sacoșe de lucrușoare și 6 tarte cu fructe proaspăt făcute…
Dar să revenim. Aseară, în sfârșit, am pornit și mașina de spălat vase, după care am lipit cu Iulia ultimele ornamente pe penare și pe husele de flaut, așadar, pot spune că totul era sub control. Urma ca azi la prima oră să merg cu Sonia la cumpărături si apoi, repede, repede, să ne apucăm de treabă. Ea voia să vândă doar prăjituri și nu orice prăjituri, ci tarte cu fructe. Multe tarte cu fructe, pentru că anul trecut a facut același lucru, numai că am avut doar două tarte, pe care le-am vândut în 10 minute și apoi am stat și ne-am uitat la ceilalți. Acum voia copilul să aibă ce face la bazar.
Ia ziceți, vă așteptați să se întâmple ceva și să nu ne încadrăm în program nu-i așa? Ei bine, vă înșelați amarnic. Totul a fost respectat ceas, si fix la 16,00 ieșeam, în viteză ce-i drept, pe poartă cu toate mărfurile la noi.
Dacă e miercuri, e haos
De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!
De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….
Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.
Raportați, vă rog!
Hehehe, uite că a trecut Moș Nicolae și pe strada mea și tare bine mi-a părut când aseară (da, la mine a venit prima dată :D) mi-am găsit ghetele pline de cărți și dulciuri.
Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât și ghetele copiilor erau tot pline de cărți și dulciuri, iar fețele lor fericite când și-au găsit cadourile de la Moș au fost, ca de obicei, priceless. Dacă mai punem la socoteală și faptul că titlurile erau exact cele solicitate moșului aproape că nu ne-am mai încăput în piele de bucurie.
A, a primit și tati ceva, o periuță de dinți specială. Asta pentru că pe cea veche, care era la fel de specială, am folosit-o eu pe post de periuță de unghii. Nu, nu sunt mândră de asta, dar chiar aveam nevoie în momentul ăla să-mi scot ceva de sub unghie și aia mi-a fost mai la îndemână, chiar dacă fix lângă ea era și periuța mea de dinți. 😀
Ce mai conțin cozonacii de azi
Pe vremea mea cozonacul era făcut cu puține ingrediente și multă trudă. Azi nu știu cu câtă trudă se mai face, dar ingredientele pe care le putem regăsi în el s-au înmulțit și asta nu-i neapărat bine.
În seara asta am fost pe la Auchan să luam câte ceva pentru Moș Nicolae așa pe ultima sută de metri și cum Sorin e mare amator de dulciuri n-a ratat ocazia de a-și lua un cozonac pe care să-l mănânce cu smântână și gem. Ce zice el, hai să luăm din ăsta făcut aici la ei în atelier că-i proaspăt și bun. Eu care nu mănânc cozonac decât cine știe în ce circumstanțe zic: luăm, cu siguranța omului care știe că nu va pune gura pe așa ceva.
Bineînțeles că niciunul dintre noi nu citește vreodată eticheta, numai că de data asta cozonacul era așa galben și frumos încât am crezut că a fost colorat cu șofran, și de curiozitate am luat ambalajul să citesc eticheta. Asta se întâmpla evident la noi acasă în bucătărie, după ce soțul mâncase aproape mai mult de jumătate din cozonac. Nu vreți să știți: crustacee, pește, morcov, țelină, muștar, și astea sunt doar câteva cele peste 40 de ingreiente pe care le conține sărmanul cozonac.
De duminică
După un 1 decembrie petrecut cu bidineaua într-o mână și cu mopul în cealaltă, după o vineri de coșmar pe care am perceput-o ca pe-o zi de luni și nu m-am putut bucura că vine sfârșitul de săptămână, după o sâmbătă în care iarăși am fost (era să zic pe mătură) toată numai un lavabil, azi mă gândesc să mă odihnesc. Și dacă eu mă odihnesc, zic că și voi trebuie să aveți ceva clipe de răgaz în viața asta scurtă și neprețuită îndeajuns, așa că vreau să vă spun câte ceva din ce se mai întâmplă prin jur:
- Iulia și Sonia au terminat epoca de geografie, se pregătesc acum pentru primele ore de fizică din viața lor și le e greu să înțeleagă că materia asta nu-i doar educație fizică fără educație. Dar vor vedea ele, se vor lămuri curând.
- În avântul prăbușirea care m-a cuprins de când sunt în zugrăveli și remobilări m-am apucat și-am spălat jaluzelele verticale. Data viitoare sunt convinsă că va fi mult mai bine, pentru că nu va mai trebui să le calc. 😀
- Nu mai știu dacă v-am spus că a apărut episodul doi din foiletonul Viata cu gemeni și-mi face mare plăcere să-mi reamintesc momentele alea de acum doisprezece ani. Mai ales când e vorba de oameni. 🙂
- Sper ca undeva la sfârșitul săptămânii viitoare să vă pot arăta noua mobilă de bucătărie. Doamne, dacă m-aș împrieteni repede cu mașina de spălat vase aș fi cea mai fericită.
- Aha, să nu uit ce-i foarte important! Iulia și Sonia se pregătesc de zor, își aleg melodii, își fac coregrafii și se laudă fiecare că ea va câștiga concursul lansat vineri 2 decembrie de Disney Channal pe www.disney.ro/dance-dance. Mai exact, Disney Channel și-a unit eforturile cu unul dintre cei mai buni streetdanceri romani, CRBL, pentru cea mai nouă competiție națională de dans inspirată de serialul de comedie de succes, Totul pentru dans. Dacă aveți copii, sigur ați văzut și voi multe episode. CRBL îi încurajează pe fanii serialului cu vârste între 8 și 14 ani să-și demonstreze talentul în materie de dans în cadrul concursului. Până pe 9 ianuarie 2012, micii dansatori în devenire își pot înscrie prestația solo în competiția online.
Marele câștigător își va face bagajele pentru Londra, la faimosul studio Pinapple Dance, pentru a lua parte la un curs exclusivist de dans, ce va fi înregistrat pentru Disney Channel. Așa că vă imaginați ce-i de capul lor, cred că numai la fizică nu se gândesc. 🙁
Să vină și la ei sărbătorile
Azi am avut impresia că toată ziua e luni. Probabil că nu-i nici prima nici ultima dată când se întâmlă așa, dar atât de mult m-am relaxat acum pe seară când am înțeles că vine weekend-ul, încât simt că ăsta-i momentul când trebuie să vă vorbesc neapărat de ei.
Când spun ei, mă refer la familia nevoiașă de la tine din bloc sau la vecinii părinților mei de la țară. La copiii din Casa de Copii a Asociatiei “The Door” Mogosoaia cărora Sabina ajutată și de noi, cei care putem, încearcă șă le ducă daruri și de acest Crăciun, dar și la Valentina, fata de la Timișoara care-și continuă odiseea și încearcă din răsputeri să rămână pe linia de plutire. Mai înseamnă și toate familiile care ne așteaptă, oameni pe care uneori i-am ajutat împreună cu Ioana și care n-au absolut nicio putere spre a-și depăși situația.
N-am cum să-i mulțumesc pe toți, am înțeles asta, dar nici nu pot să stau liniștită să-mi văd de ale mele și să nu fac nimic. Oameni buni, e decembrie, luna în care fiecare dintre noi trebuie să dăruiască ceva. Ce-ar fi ca anul acesta, pe lângă cadourile pe care le faci alor tăi să faci și-un cadou unui om care altfel n-ar primi nimic? Ai idee ce senzație de bine se întoarce către tine odată ce faci un astfel de gest?
Înceacă unul din link-urile de mai sus și alege o familie căreia să-i trimiți anul acesta un cadou. Din suflet.
Sau alege un om nevoiaș pe care-l știi și fă-i o bucurie oricât de mică, acum, de sărbători. Ei se vor bucura, dar crede-mă, tu vei fi de-a dreptul fericit.
La mulți ani, Romania mea!
Iubesc România cu tot cu români. Așa cum caprioarele iubesc codrul cu tot cu animalele sălbatice care le pândesc pe după copaci.
Se poate mai bine de-atât, dar asta nu-i valabil doar pentru România ci pentru întreaga lume. Iubesc Romania așa cum fiecare om își iubește căminul. Uneori mergem în vizită la alții mai bogați și mai liniștiți ca noi, dar când venim acasă, chiar dacă nu merge centrala, ne tolănim pe canapeaua noastra și spunem că nicăieri nu-i mai bine ca acasă.
Îmi vine uneori să plec de aici unde-oi vedea cu ochii în lumea asta largă, dar sunt sigură că aș tânji după întoarcerea acasă, după strada mea asfaltată de două ori pe an, după magazinul din colț cu prețuri de cinci stele și servicii de două, după prietenii mei pe care-i văd odată la 3 luni, dar îi văd, după pisica mea pierdută deja undeva pe străzile din jur, dar pe care o simt încă aproape pentru că știu că-i pe-aici.