Nu știu dacă tu mă auzi, dar m-aș bucura foarte tare s-o faci și dacă se poate să-mi dai un semn că m-ai înțeles.
Fată dragă, Românie, îmi fac griji pentru tine de ani buni, dar acum cred că te pierd, și-mi pare tară rău, pentru că, vezi tu, suntem câțiva aici care știm că tu nu asta ți-ai dorit atunci când ne-ai trimis pe străzi să ne facem dreptate, nu asta ai așteptat pentru oamenii tăi care într-un timp, foarte îndepărtat ce-i drept, spuneau cu mândrie că sunt români.
Știu, ai și tu uscături, dar ce te faci când uscăturile astea au împânzit parlamentul, guvernul și președenția, iar rămurelele lor uscate sunt peste tot, încât eu una nu mai văd pădurea? Ce te faci când soarta ta nu mai e în mâinile poporului, care ar vota săracul, dar nu are pe cine. Ce te faci când la TV primarul Constanței (îmi scapă numele, ceva legumă) apare înconjurat de multe femei cu sânii goi și afli că asta nu s-a întâmplat la el în dormitor (privat adică, unde omul poate face ce vrea, dupa părerea mea), ci într-un studio foto, pozele urmând să apară într-o publicație de mare succes internațional, și anume Playboy.
Nu-i de ajuns că romanii noștri au împânzit lumea, și lăsându-i la o parte pe cei câțiva care-ți fac cinste, peste tot apar știri cu ai noștri făcându-te de râs, mai e nevoie ca aceleași exemple negative să fie date și de conducători sau mai ales de ei?
Știi vorba aia, prostul nu e prost destul, până nu e și fudul? Ei bine, eu cred că a fost inventată special pentru noi. O șefă de minister apare și ea de ziua președintelui într-un pictorial, tot așa, la o revistă. Oare oamenii ăștia nu au altă treabă? Undeva acolo în sufletul lor n-or fi conștieți că decența este o calitate pe care mai ales ei ar trebui o aibă? Oare au fost la ședințele astea foto în timpul programului de lucru de la primarie sau minister? Asta ar fi chiar culmea. Să sperăm că n-au făcut-o.
Nouă ni se strigă sus și tare că trebuie să muncim mai mult și ei își petrec vremea pozând pentru reviste glossy sau aranjându-și cine știe ce afaceri personale. Nici nu mai știu care din noi are dreptate. Poate că ei, poate că noi de la atâta muncă nu mai putem judeca corect. Tu ce zici? Pe tine te întreabă cineva vreodată dacă și cât ne mai poți suporta?
Alo, Romania, mai ești aici? Azi n-am avut timp să-ți mai spun cât și cine mai fură prin ograda ta, nu vreau să te mai supăr, mă gândesc că te amărăști și așa destul. Fii tare, țară dragă, ne așteaptă vremuri și mai grele!
Eu îmi doresc din ce în ce mai mult să vină ziua când voi prinde curaj să te scap de câțiva oameni. Români. Nu-ți spun care, te-ai prins tu. Apoi poți face cu mine ce vrei, dar măcar să știu că aștia câțiva nu mai sunt.
Ce mai putem discuta de specimenele din parlament? O apa si un pamant. Se alege praful de noi daca nu vine cineva puternic sa provoace haosul acolo. Tara noastra draga Romania.
Sa inteleg ca va faceti bagajul?
@Dli- stii, ciudat este ca de 20 ani noi tot zicem ca se alege praful. Adica merei credem ca mai rau de atat nu se poate. Si uite ca se poate. 🙁
@MMA- inca nu…nu ne pot ei dispretui, cat ii putem noi injura. 😀
fata draga,eu nu am putut avea copii la timp (cum se zice) i-am avut tarziu si cu mari dificultati; cand am reusit sa-i aduc pe lume m-am bucurat ca isteata ca prind vremuri “bune” nu ca alte milioane de copii nascuti si crescuti in frig,fara curent electric,fara mancare si tot ce am fi dorit pentru copiii nostri. Naiva am fost! Acum e liber la informatie si la tot ce-si doresc, dar cu ce pret? Am prieteni care au fugit din Bucuresti in provincie ca sa-si poata creste copiii curat, ha! sa-i fereasca de ispite si alte alea. Acum sunt ingroziti de mafia din zonele ” minunate” in care s-au refugiat. Eu nu am plecat din tara, tot cred ca naiva ca se vor schimba in bine lucrurile, ca ei vor prinde vremuri bune ppentru ca noi, parintii lor o sa avem destul curaj incat sa facem curatenie generala. Cred ca acel “let’s do it Romania!” s-ar potrivi tare bine si in alte zone,decat cele de agrement, ale mult iubitei/hulitei noaste tarisoare,vorba lu’ Nenea Iancu.
@Viata nomada- stii, si eu tot asa gandam, lasa ca se vor schimba lucrurile, nu se poate sa mergem tot inspre rau, dar uite ca se poate si acum nu mai sunt convinsa deloc ca se poate schimba ceva.