fără toane

Încă de când am aflat de campania pornită de Danone în care noi, blogerițele, eram transformate în juriu și rugate să scriem despre preferatul nostru dintre cei zece finaliști ai concursului, adică despre un #BlogJuan amuzant sau romantic, am știut că nu va fi ușor s-o fac, dar am mulțumit în gând organizatorilor că nu trebuie să mă decid între aproape 30 de băieți unul și unul.

Am citit toate posturile scrise de finaliști pentru concurs, deși știam din prima că unul dintre amuzanți va fi alesul, mie nu-mi plac tipi romantici, mi se pare că-s ușor mincinoși, nu cred că romantismul a fost inventat de barbați și nici că s-a născut băiatul ăla care să fie romantic fără scop. Cu toate astea mi-a plăcut mult și povestea unui trandafir scrisa de Bogdan, dar nu e el alesul.

Revenind, cu umorul e altceva. Și cel mai urât dintre bărbați poate deveni plăcut dacă are simțul umorului și mai ales dacă știe ce să facă cu el.

Bun, și acum că am făcut introducerea, am să vă spun direct că alesul meu e Augustin Radu. Fără drept de apel. Singurul care se apropie de el e Ovi Sîrb, dar cum Ovi nu s-a obosit să scrie special pentru campania asta un post amuzant, am decis ca votul meu să mearga la cel care a făcut-o. Ca sa nu mai spun că se putea încadra cu povestea asta la ambele categorii pentru că el, de fapt, a scris cu mult umor despre romantism.

Pentru cei care nu au fost pana acum niciodată pe blogul lui Radu le spun doar să-și ia ceva batiste (vor râde cu lacrimi la poveștile lui din #yellowish) și ceva timp și s-o facă cu încredere. Omul e un fel de Ion Creangă al zilelor noastre, cum bine remarca cineva.

Acestea fiind spuse, mie nu-mi rămâne decât să sper că va veni o zi când voi asculta live poveștile pline de umor ale #BlogJuan-ului ales de mine, fiecare dintre noi cu câte-un Danone Cremosso în față, se înțelege.