fără toane

Fac o pizza extraordinară. N-o spun eu, ci cei care-au mâncat-o. De fapt la pizza, dacă mă întrebați pe mine, sunt trei secrete:

1. blatul

2. mozzarella

3. fără aglomerație de ingrediente

Primul e foarte important, al doilea trebuie doar să existe iar pentru al treilea trebuie să ne ținem în frâu impulsul de a pune multe, multe, multe, pe sărmanul blat. Bine, nu trebuie să fie nici sărăcăcioasă, dar cum să vă spun, să fie ca la o petrecere reușită: Dacă-i lume puțină e plictiseală, daca-i înghesuială iară nu-i bine, nu poți dansa și nu-ți poți găsi prietenii, dar dacă are fiecare locul lui, atunci e perfect. Și noi vorbim despre pizza perfectă și pentru asta fiecare ingredient trebuie să aibă locul lui pe blat.

Acum să trecem la lucrurile importante, adică la blatul de pizza. Dacă ăsta-ți iese bun, ce pui tu deasupra e deja chestie de gust.

Rețeta blatului pe care-l fac și de la care n-am să mă abat orice-ar fi pentru că ceva mai bun nu există, o am de la Adi Hădean (te salut, Adi), care o are de la Mircea Groza, care o știe de la Jamie Oliver.

Coca se face simplu, fără zorzoane, adică din:

• 800g făină
• 200g griș
• 550ml apă călduță
• un cub de drojdie
• 4 linguri de ulei de măsline
• o pișcătură de sare

Se pun toate cele de mai sus (fără apă) într-un vas cu gura largă să-ți fie ușor la frământat, se toarnă încetișor apa călduță peste ele și se frământă o cocă frumoasă pe care-o lăsăm la dospit până ne hotărâm noi ce și cum să punem pe pizza. Asta mie îmi ia cam 45 de minute cu tot cu mers la magazin să-mi iau ardei, tăiat și spălat ciupercile, șunca și ce mai pun eu pe blat. Mozzarella, nu uitați de ea, eu o pun la sfârșit, dar am auzit rețete cu ea pusă  peste blat, fiecare face cum îi place.

Din blatul astfel preparat și crescut ca în pozele lu’ Hădean, mie îmi ies două pizza mari cât tava întinsă de cuptor. Odată ce-l pun în tavă, îl ung cu un strat de ketchup, peste care pun câteva bucăți de șuncă, ceva ardei, măsline și ciuperci. Nu multe, amintiți-vă regula trei. Apoi presărați mozzarella.

Se dă cu totul la cuptorul încins bine și nu se lasă mai mult de 15 minute. Pofta buna!

P.S. Logic că aveam de gând să fotografiez pizza de duminică seara, că de aia o făcusem, nu să satur cele 10 guri care așteptau flămânde să scot tăvile din cuptor. N-a fost să fie, de frică că nu-mi va mai rămâne nimic până mă duceam eu să iau aparatul de sus, am renunțat și-am zis că vă fac eu poftă din vorbe, nu mai trebuie musai să vă arăt și poze. 🙂