Am citit asta la dojo și am simțit că-mi pune sare pe rană. Mă gândesc și eu din ce în ce mai serios la motivele care ne țin în țara asta.
Am sperat timp de, iaca, 22 de ani că lucrurile se vor schimba și vom ajunge și noi o țară civilizată. Îmi amintesc de România anilor 85 când profu de geografie ne spunea că suntem o țară în curs de dezvoltare. Atunci mă gândeam, cu mintea mea de copil, că până voi crește eu mare și voi avea copii de școală sigur vom fi ajuns o țară dezvoltată, o țară în care cine muncește, are, o țară în care sistemul de învățământ va fi pus la punct, o țară în care atunci când te îmbolnăvești ai unde te trata omenește. Nu mi-am dorit luna de pe cer, am vrut doar să trăiesc într-o tară normală. Da, știu, am o problemă cu cuvântul ăsta.
Veți spune că mă plâng aiurea, că nu sunt eu cea mai afectată, că viața n-a fost chiar aspră cu mine și familia mea. De bine de rău noi avem casa noastră, afacerea noastră, copiii noștri, dar cu toate astea, dacă mă întreabă cineva cum îmi merge, mai mult decât: nu mor de foame, n-am ce răspunde. Și dacă nici noi nu muncim, atunci nu mai muncește nimeni. Și dacă nici noi nu plătim salarii, taxe și furnizori la timp, atunci nu le mai plătește nimeni. Și dacă nici noi nu muncim…a, am mai spus-o pe asta.
Sunt sigură că dacă aș deschide atelierul într-o altă țară, și-am face exact chestiile pe care le facem noi acum viața noastră ar fi una decentă. Mă auziți ce spun? Decentă. Eu sunt omul pe care o viață de huzur l-ar speria. Pentru că nu m-am gâdit niciodată până-ntr-acolo. Pentru că tot ce-am vrut a fost să trăiesc fără grija zilei de mâine. Or, dragii mei, mă credeți sau nu, să ai o afacere cu producție în Romania de azi nu-i suficient de rentabil.
Nu vă gândiți că-i de la criză, nouă ea ne-a adus clienți în plus. S-au închis multe ateliere și pentru că cei doi-trei clienți de pe la fiecare aveau nevoie de echipamente în continuare, ne-am trezit cu o mulțime de comenzi. Problema constă în faptul că nu reușim să creștem productivitatea, iar clientii nu înțeleg că dacă pentru 500 de fulare de exemplu, prețul pe bucata este 8 lei, pentru o cantitate dubla eu nu pot să scad pretul nici cu un bănuț, pentru că eu am fix aceleași cheltuieli și pentru cele încă 500 de bucăți. Nu e ca și cum le vând dintr-un depozit, ci la noi ele trebuiesc lucrate. Hai că am intrat în amănunte și v-am pierdut.
So, producția la nivelul la care o facem noi te poate doar ține pe linia de plutire, dar să te gandesti la concedii mai mari de 7 zile, la weekenduri programate, la arogante de genul azi îmi iau geacă de piele, nici vorbă. Și atunci mă gândesc: de ce să te mai chinui să produci ceva în tara asta dacă nu-i rentabil?
A auzit ieri la televizor (avem un televizor în atelier are vorbește singur, dar uneori îmi mai ajung la urechi chestii) cum că Ministerul învățământului vrea să facă niște evaluari copiilor de 3 ani în grădinițe, și să-i întrebe printre altele dacă știu când e ziua națională a României. So, un copil normal de 3 ani, nu știe nici când s-a născut el, apăi să aibă habar de ziua României. Sau și mai și, cică vor sa-i întrebe pe puști dacă știu când e ziua minoritatilor nationale. Bă, ești nebun… Eu zic că ăsta-i un test de dat în parlament, nu la gradiniță. Dar așa văd ei îmbunătățirea sistemului de învățământ.
Acum, hai să zic că aș putea să trec peste toate astea și să rămân de dragul gliei in Romania. Numai că ce ne facem dacă avem nevoie de medici, de tratamente, de operații? Mergem dincolo, nu? Și dacă-s urgențe? Mda…știu, și așa suntem prea mulți.
E dimineață și am așa un gust amar…de-mi vine să plâng. Clar, azi nu-s în toane bune. 🙁
Voi chiar munciti ca vitele in jug si din pacate mai bine vor castiga la oriece ora ‘bisnitarii’ care eventual ar intermedia marfurile astea. Ca, in caz ca nu stiai, ala de produce (produse sau servicii), va castiga mereu mai putin decat ala care ‘intermediaza’. Iar Romania este o tara cu o economie de ‘re-vanzare’ in general 😀
La cum munciti voi, in cativa ani in alta tara, ati creste foarte frumos. E drept ca si acolo platesti una-alta, dar ati realiza si mai multe. Sa nu mai vorbim de modul in care statul ‘intoarce’ serviciile, ca e din alta galaxie deja.
Ai mare dreptate. Si la un amarat de pfa dai taxe multe la stat, lucri ca nebunul ca sa traiesti de pe o zi pe alta. Dar sa mai ai si productie….. Voi sa fiti sanatosi!
@Dojo- exact asta vorbeam cu familia unui prieten doctor stomatalog: hai ba sa vindem tot si sa o luam de la capat in alta parte. Ca ce facem aici putem face lejer si-n alta tara. Civilizata de data asta. 🙁
@Maria- dap, asta speram si noi, sa fim sanatosi!
Chiar ma intrebam la un moment dat cand vei aborda subiectul asta cu ce ne mai tine in tara. Am citit-o si eu pe “dojo”. Mi-a placut si vedem lucrurile la fel.
Pe mine ma mai tine aici faptul ca nu am gasit o oportunitate mai la vest, dar lucrez la proiect. Daca mai am un tel in viata este sa nu ma apuce pensia in Ro. Fac parte din cei care au virat niste miliarde la bugetul de stat. si la bugetele de asigurari sociale in ultimii 18ani.
Are dreptate dojo, in alta tara ati creste frumos. Nu zic ca nu poti creste frumos si aici dar cu eforturi mult mai mari si fara avantajul unei civilizatii asezate.
@Corina- pe noi ne tin inca in tara parintii care nu concep sa mearga in alta parte si pe care nu-i putem sub nicio forma lasa aici singuri la batranete. Iar eu eram genul mai patriot, din ala nebun care se ridica in picioare cand se canta imnul, caruia i se face pielea ca de gaina atunci cand vede un roman castigand medalii… Ma tem insa ca pot simti chestiile astea si din alta parte.
Romanie draga, mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima. 🙁
Subiectul asta vine la tzanc, dupa ce aseara povesteam ce am vrea sa facem cu viata noastra de acum incolo. Iar in momentul in care am realizat ca nu vom avea bani decat de un amarat de avans pentru un credit, am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare.
M-am angajat la 19 ani si, in +4 ani, de-abia daca mi s-a dublat salarul. Ca sa nu mai vorbim de cat de mult am avansat si alte alea…
Si eu vreau sa plec, dar mi-e greu. Copilul singur la parinti si extrem de sentimental din mine nu indrazneste sa zboare chiar atat de departe de cuib. Sper doar ca nu-mi va parea rau de asta mai incolo…
Iti doresc sa ai un weekend fain!
@Ioana- tu esti tanara, cred ca ai si parintii destul de tineri asa ca, cam asta ar fi momentul daca vrei sa-ti faci un rost dincolo. am o verisoara in Belgia, iar ea cand a plecat tot asa se gandea la parinti, iar acum dupa 5 ani de cand a plecat, mama ei e deja acolo cu ea.
Nu cred ca vor veni. Au 55, respectiv 60 de ani. Daca voi pleca, o voi face cu inima indoita.
Eu simt cum ma cheama Danemarca!! Auzi?:))
@nina – Daca ma intrebai acum 2 ani si eu spunem ca doar parintii ma mai tin in tara. Intre timp mi-am schimbat opinia. As indemna pe fiecare sa isi urmeze calea fara sa se mai gandeasca la nimeni, sa tina cont doar ce ii spune mintea lui si sufletul lui indiferent ce varsta are.
@Ioana – am o prietena plecata in Italia de peste 10 ani, singura la parinti, cu o situatie materiala in tara exceptionala. Acum locuieste singura, parintii o viziteaza mai mult de 3 luni pe an vorbesc pe skype zilnic si crede-ma ca sunt genul legatilor de glie, foarte conservatori. Nevoia de a fi langa fiica lor le-a schimbat opinia. Asa ca daca iti doresti cu adevarat cauta calea ta si urmeaz-o fara sovaire.
@Ioana- ba vor veni. Asa ziceam si eu de mama si s-a dus singura in Spania la fratele meu. E drept ca nu s-a mutat acolo, dar se duce cu mare drag de fiecare data.
@cafea_amara- aud, aud…
@Corina- asa-i tu ai dreptate, asta cu parintii e de fapt o scuza pentru moment. Dar si cand ne-om hotari…
Nina, Corina, multumesc!
Parintii sint o scuza. Nu e ca pe vremuri cind pleca lumea din Europa pe continentul american cu vaporul si poate nu isi mai vedeau parintii ca le era greu sa se mai intoarca sau parintii sa ii viziteze acolo…..Acuma ii poti vizita sau te pot vizita…unii vorbesc mai des cu ei decit o faceau cind erau in tara, asta in cazul in care traiau in case diferite…
Am plecat din tara imediat dupa revolutie si nu regret nimic….ai mei nu erau tineri, dar asta nu m-a oprit sa plec. E drept ca nu eram singura la parinti dar sotul meu era..La inceput nu e usor si trebuie sa accepti si munci care nu le-ai fi facut acasa, sub pregatirea ta, dar pe urma incet, incet cind ai ajuns sa te infingi in tara sau societatea in care esti vin si satisfactiile, realizarile etc.
Nu incerc sa va conving sa plecati din tara, va spun doar ce am simtit eu atunci si ce simt acum…
Weekend placut!
„Am sperat timp de, iaca, 22 de ani că lucrurile se vor schimba și vom ajunge și noi o țară civilizată”
Ciudat. Cum sa speri cand „semnele” indicau ca vom ajunge in situatia de astazi 🙂
Afacerea voastra are nevoie de un pic de marketing. Si nu ma refer la promovare, pentru ca aveti clienti ci la celelalte fatete ale marketingului. De exemplu, puteti ridica preturile cu 10-15%. Pentru clientii care comanda cantitati mici nu se va simti cine stie ce… Iar la cei care comanda cantitati mari se pot face discounturi… dar numai la termene de plata apropiate sau daca comanda din vreme astfel incat sa ai si tu timp sa negociezi la furnizorii tai. Basic stuff…
Bine, stiu ca teoria nu e totuna cu pusul in practica, dar nah…
@Ioana- 🙂
@MMA- tu a dreptate, acum ajung mai repede in Belgia decat la Braila.
@Dan- eh, stii cum e, speranta moare ultima. 🙂
Mark-3000- multumesc de sfaturi, incerc si eu sa le pun in prctica de vreun an si ceva. Uneori se poate, alteori nu. De cele mai multe ori nu. 🙁 Si frustrarea mea vine din faptul ca lucram cu agentii de publicitate care invart bugete imense si se targuiesc pentru un banut de zici ca de ala depinde viata lor.
Nina, nu ati lua-o de la capat. O iei de la capat cu 1000 de dolari in buzunar, asa cum au facut-o prietenii nostri din Alabama. Care au facut in 5 ani 50.000 de dolari pentru avansul la casa, luat 2 masini, facut cont de economii si ‘burdusit’ si el, plimbat dosul prin ‘America’. IN 5 ANI.
Daca vinzi aici ceva, pleci cu 100.000 cel putin. Cu banii aia nu o mai iei de la capat. Daca mergi intr-un stat mai putin scump ca New York, ai juma’ de casa deja cumparata. Chiar si un ‘mortgage’ si dai doar 50% din bani. Daca nu va tineti de prostii, in cativa ani aveti totul platit. Plus ca nu e necesar sa iei casa din prima, stai intr-o chirie rezonabila si pui bani la ‘ciorap’. Atat timp cat stii sa lucrezi si esti harnic, nu mori de foame 🙂
Exact asta e motivul pentru care am decis si noi sa plecam din romania. Vrem o afacere si am ajuns la concluzia ca nu se poate in Romania. Am luat-o incet si logic si matematic: iti deschizi o afacere. De la un angajat roman ai sanse 50% sa te fure. Trebuie sa stau cu gura si cu ochii pe el ca pe butelie. Asta inseamna energie, timp si bani. Apoi statul roman: citeam pe undeva ca un administrator petrece o medie de 200 de ore pe an pentru completari de acte, stat la cozi, etc. Pot sa confirm asta, pentru ca i-am observat pe tatal si pe prietenul meu. Rata mea orara e de 60 de euro pe ora, si asta inseamna din start 12.000 de euro pierduti. Apoi controalele si coruptia – la ultimul control la firma tatalui meu, a primit o amenda de 2000 de lei – “pentru ca nu putem sa plecam fara sa va dam nimic, nu se face”.
Cand faci calculul nu se merita. Pur si simplu nu se merita. Eu nu sunt jita sa trag la jug pentru propasirea neamului. Sunt banii mei, e timpul meu, e viata mea – alta viata nu mai primesc ca sa-mi permit sa o pierd pe asta. Fac ceva pe el de neam. Daca tara asta nu ma respecta, uite ca s-a gasit o alta tara care sa ma respecte. E aceeasi chestia ca si cu barbatii: daca unul te bate e o prostie sa stai cu el in ideea ca nu mai gasesti nici un altul care sa te ia. Intotdeauna se vor gasi altii
Te bate un gand? 🙂
@dojo- da, stiu, dar tot de la capat am lua-o. Oricum, e de luat in calcul, desi nu cred ca as pleca asa departe. Noi ne gandeam la Europa.
@Modoveanca- la aia cu “e viata mea, alta nu mai primesc” m-ai castigat. 🙂
@Mihai- din ce in ce mai mult. 🙁
Cred ca va veni in curand vremea cand tara asta n-o sa mai aiba locuitori. Abia atunci n-o sa mai fie nimeni care sa zica, ca moare de foame in Romania…
http://www.criserb.com/blog/un-american-mai-roman-ca-un-roman.html
“Dar România are tot, mare, munţi, oraşe frumoase, aer proaspăt, apă bună, mâncare sănătoasă, femei frumoase. Ce mai doriţi, sincer, când toată lumea care vine aici rămâne şocată când vede ce ţară extraordinară e România?”
Uneori ma gandesc ca nu meritam locul cel avem. Altii si-l doresc de mult si probabil partial in viitor o sa-l aiba. Omul sfinteste locul. Mare adevar in vorba asta. Si aud foarte multi romani vorbind urat de romania. Daca asa de multi romani cred ca ei sunt buni, iar ceilalti din jurul lor sunt aiurea poate ar trebui sa-si revizuiasca impresia despre ei.
Tu esti un OM si te respect, deci cum se spune, persoanele de fata se exclud.
Asa ca vorbesc la general pentru ca nu ii inteleg pe cei care ii critica pe romani, ei fiind romani deci criticandu-se si pe ei. Romanii au si calitati dar astea nu sunt promovate de nimeni. Nu ne vedem valorile. Vrem sa fugim la mai bine.
@Dan, eu nu cu oamenii am ceva ci cu sistemul. Zici ca trebuie sa sfintim locul. Hai de maine sa ne apucam de dotat spitale. Zici ca strainilor le place tara noastra. Sigur ca da, cu banii din pensiile lor e foarte misto de trait la noi. Sa vina aici de tineri, sa munceasca, sa-si faca afacerie si sa beneficieze de sistemul nostru sanitar si de invatamantul nostru, care trebuie sa recunosc pe alocuri e foate bun, dar in majoritatea scolilor nu se mai invata nimic. A, asta nu le convine.
Mie imi place aici, imi plac muntii, imi plac apele, chiar si aerul si mancarea, dar ce sa fac daca nu-mi plac hotii, nu-mi place nerespectarea legilor, nu-mi place lipsa respectului de sine, nu-mi place ca desi muncesc, am in continuare grija zilei de maine, nu/mi place…etc. Ce sa fac? Ca eu vreau sa raman aici. Pana-ntr-o zi.
Eu am plecat acum doi ani din tara.Niciodata nu am avut in gand acest lucru.Aveam un servici bunicel de care eram atasata, aveam prieteni buni si mai ales parintii mei dragi.Asta pana cand a intervenit criza si patronul s-a hotarat sa ne faca salariul minim pe economie cu promisiunea ca o sa ne dea in mana diferenta, dar asa sa nu plateasca el darile la stat.El nu s-a tinut de cuvant, diferenta la salariu nu o mai vedeam tot pe motiv de criza timp in care el patronul si-a inceput constructia la o vila si si-a cumparat un yaht, iar eu nu mai puteam sa-mi platesc rata la banca riscand sa fiu executata silit.Asta m-a ambitionat si am venit intr-o alta tara.Chestia este ca nu sunt fericita.Traiesc in fiecare zi teroarea ca pica UE si ne trimit astia acasa, sau ca din cauza crizei astia ne fac vant sa angajeze numai nativi care pana acum nu faceau orice fel de munca pe care o facem noi romanii cum zicea cineva sub nivelul de pregatire dar acum pana si nativii lor cauta aceste munci.Daca
esti strain si vrei sa-ti deschizi o afacere spun ca vrei sa le faci concurenta si te boicoteaza.Nu e chiar asa roz in ziua de azi in plina criza nici in alte tari.Da pentru cine a plecat inainte de criza a fost cu totul altceva, dar va spun acuma NU mai este ce a fost nicaieri.Si da, plang mereu de teama sa nu moara vreunul din parinti si sa nu ii mai vad in viata vreodata.Nu ma ajuta sa vorbesc cu ei pe mess sau skype si a doua zi sa fiu chemata la inmormantare.E adevarat ca unii au avut sanse mai multe dar nu e valabil pentru toata lumea.Asa ca daca vreti sa plecati sa va faceti temele bine inainte, pentru ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…..