fără toane

Aş fi putut spune că-i o zi ca oricare alta. Apoi m-aş uita în urmă (ok, am calculat, nu m-am uitat doar în urmă) şi aş afla că e de fapt o zi specială,  a 14.230 zi petrecută de mine în această lume. Uau, ce mult a trecut. Hmm…pentru că anul acesta am avut ghinionul norocul ca ea să pice luni, zic că e numai bine pentru noi începuturi.

M-am chinuit ieri vreo două ore să pun pe blog like box-ul de facebook pentru pagina de toane, care dacă avem baftă, începând de azi se va şi actualiza cu postările mele zilnice.   Bineînţeles că dacă apeşi like îţi dă eroare, altfel aveam şi eu vreo mie de îmi place, jumătate date de cunoştinţele mele pe care le-am sunat ieri s-o facă şi cealaltă jumătate date de cei care şi-au dat seama că azi e ziua mea şi n-au avut bani timp de un cadou mai acătării, aşa că au ales să-mi facă această mică bucurie, vorba aia, la un click distanţă.

Lăsând gluma la o parte (oamenii pe care-i ştiu eu, s-au prins că fraza de mai sus conţine cel puţin o glumă), mi-am început azi ziua excelent şi-s convinsă că am s-o închei şi mai bine.

De exemplu, vineri Sorin a hotărât ca luni, adică azi, atelierul să nu lucreze şi le-a dat liber fetelor de la croitorie. Evident că eu m-am gândit că vrea să-mi facă mie vreo surpriză, că sigur vrea să ne petrecem ziua în vreun fel anume (emoticon care flutură din gene). Numai că atunci când l-am întrebat cu vocea gâtuită de emoţie, la ce s-a gândit pentru luni, de ce le-a dat liber fetelor, el mi-a răspuns fără pic de sentiment: m-am gândit să repar instalaţia electrică şi nu o puteam face cu fetele la lucru. Acum înţelegeţi de ce trebuie să am primesc azi cât mai multe like-uri? 🙂