Lucrăm zilele astea la niște șepci din cele cu urechi care se poartă în deșert. Nu vi le pot arăta că-s personalizate pentru client și nu-i ok să le postez aici, dar legat de asta cu șepcile și procesul lor de fabricație aș vrea să vă zic vreo două vorbe ca să nu aveți impresia că se fac numaidecât.
În primul rând pentru șepci trebuiesc cozoroace și chiar dacă ai pe stoc dar sunt negre nu le poți pune la niște șepci albe așa că trebuie să comanzi cozoroace. Da, se mai fac încă în Romania. La comandă. Dacă ai rezolvat-o cu cozorocul, ai nevoie de materialul din care e confecționată șapca, în cazul nostru doc alb, care nu-i chiar pe toate drumurile, dar de obicei se găsește. Evident că atunci când ai tu nevoie nu mai e în stoc la nimeni, dar te dai de trei ori peste cap și faci rost. Uof, urăsc vorba asta cu faci rost, în capul meu ea rezonează cu ceva obținut pe căi nu tocmai legale. E, pentru doc alb n-a trebuit să încălcăm legea, ci doar să ne facem obligații la furnizor. 😀
Gata, avem toata materia primă, ne mai trebuie ață și eifas, un fel de chestie care se coase pe margini și care iar nu se găsește ca atare, ci trebuie făcută dintr-un material la fel ca cel pentru șapcă doar că puțin mai subțire, care apoi trebuie croit într-un anume fel și cusut, după care rulat și tăiat în fâșii înguste numai bune de cusut pe marginea șepcii.