fără toane

prins anul ăsta de noi la Blasova, cu poveste, desigur.

Atunci când în tabără erau numai fetele, copiii și Laurențiu, fratele meu, care nu-i așa mare tehnician în ale peștelui, dar știe, restul baieților își luaseră picioarele la spinare și plecaseră în sat să bea o bere rece. Cu mașina. Sigur șoferul n-ar fi băut decât o limonadă, dar nu despre asta discutăm. 😀

Nu cred că părăsiseră ei tabăra de 5 minute ca a și început să cânte sistemul ăla care te anunță că s-a prins ceva în cârlig, iar Laur a ridicat cu grijă bațul în aer sub îndrumarea a 4 femei isterice care strigau: trage, nu-l lăsa, tragi prea tare, ia minciogul, ai grija să nu-l scapi, să-i sune cineva pe băieți,  Laure poți să-l scoți, aoleu cât e de mare. În timpul ăsta lui îi tremura bățul de tare ce trăgea peștele. I-am sunat repede pe ceilalți bărbați și le-am spus să vină imediat că nu cred că are cine-l scoate din apă că-i mare și ne doboară. 😀

Deși plecaseră de 5 minute, pescarii noștri au fost înapoi în mai puțin de 1 minut și cu grijă și pricepere, tenul a fost adus la mal, filmat, fotografiat și admirat, chiar și de vecinii pescari care-și părăsiseră locurile ca să vină să vadă frumusețea.

Știu că v-am mai povestit toate astea, dar azi am și dovada, încercați să urmăriți filmul până la sfârșit ca să vedeți că n-am rămas chiar nepedepsiți de ten, mai ales eu, cameramanul. 🙂