Fericirea nu cade din cer decât foarte rar și numai pentru cei mai norocoși, noi restul trebuie s-o construim muncitorește și să ne mulțumim cu micile bucurii pe care viata ni le oferă sau de care noi ne îngrijim să avem parte.
Exista multe, mult prea multe, lucruri pe care le facem pentru ca așa trebuie și puține, mult prea puține, sunt cele care ne fac viața frumoasă, ne bucură de fiecare dată când avem timp de ele (timpul ăsta îmi mănâncă mie zilele). Așadar, care-s pentru voi momentele de maxima satisfacție sufletească, acelea pe care le așteptați mult și dureaza de obicei prea puțin? M-am gândit, evident, și care-s ale mele și avem așa: