Săptămâna trecuta copilul Sonia (12 ani neîmpliniți ) ne-a ajutat în atelier la lucru, în timp ce sora ei, Iulia, s-a jucat, a citit sau s-a uitat la televizor, exact ca un copil normal.
Copilul Sonia avea însa un scop, acela de a lua la sfârșitul săptămânii salariu. Dacă se poate în plic. A făcut treabă cu mult spor, m-a ajutat chiar și în birou la acte, nu numai la curățat ațele de pe șepci și tricouri. S-a supărat de vreo două ori și a vrut să-și dea demisia, a negociat salariul la sânge și s-a lasat greu convinsă că încă nu i se cuvine un venit egal cu cel al lucrătoarelor cu vechime din atelier, i-au ieșit super vreo două chestii și a îndrăznit să ceară mărire de salariu, în condițiile în care tati îi tot repeta că ea e încă în perioada de probă, după care, într-un final, pe joi, s-a căzut la pace și a fost de acord că are de primit 20 lei pentru munca depusă în timpul săptămânii.
Vineri, în ziua de salariu, mi-a spus că ea visase că-i încurcasem plicul cu bani cu una din fetele din atelier și luase de fapt un plic gros, lucru care s-a întamplat exact invers, adică copilul n-a mai luat deloc salariu odată cu restul fetelor, deoarece a fost nevoie să facem urgent ITP-ul la mașină (expirat de prin mai și observat abia vineri) iar bănuții ei au fost folosiți drept stimulent pentru nenea de la service.
