fără toane

Hei, dragii mei, uite că a venit și momentul în care Costin și Raluca vor pleca împreună la o plimbare romantică prin parcul IOR, nu înainte, însă, de faza în care Costin sună la ușa fetei și în prag apare tatăl acesteia. 😀

Raluca îi spusese că sigur taică-său nu va fi acasă, așa că în momentul în care-l vede, băiatului i se pune un cârcel la baza limbii, ochii i se încețosează, simte  iPad-ul ca pe o bucată de carne congelată ce începe a se dezgheța în buzunar, iar HTC-ul din palma transpirată începe să sune. N-am eu cuvinte acum să vă explic fața fostului boxer când îl vede pe acest Casanova al zilelor noastre, stând pierdut în fața lui. Însă omul s-a pus imediat în pielea băiatului și în secunda doi l-a cuprins o mila teribilă față de Costin, mai ales că urma să iasă în oraș cu mândrețea lui de fată, pe care o iubea din toată inima, însă știa prea bine ce-i poate pielea. L-a invitat pe bravul cavaler în casă, i-a făcut discret semn să răspundă la telefon și s-a dus să-și cheme fata.

Rămas singur în hol Costin își regăsi vocea, răspunse la telefon și îl liniști pe Vali (știți voi, prietenul cu telefonul), care voia să știe cum decurge întâlnirea. Îi spuse acestuia că practic nici nu începuse, dar teoretic aproape se consumase, pentru că ce-a fost mai greu a trecut. O vazu apoi pe Raluca ieșind din camera ei și înțelese de la ce erau emoțiile pe care le avusese înainte de întalnire, fata era într-adevăr frumoasă. Acum nu trebuia decât să-i spună  ceva inteligent, nu banalul “Bună” și o va face a lui pentru cel puțin o lună. Se gândi o clipă și o întâmpină pe fată cu un gutural: Hello gorgeous, la care fata i-a răspuns cu cel mai frumos zâmbet din lume, care i-a dat încredere cât pentru 10 întâlniri viitoare.

Pe de altă parte, Raluca aștepta  sosirea lui Costin cu inima bătându-i tare, pentru că acesta urma sa dea ochii cu bătrânul, căruia ea nu-i spusese decât în treacăt că va ieși î seara asta cu un devorator de femei. In gluma, desigur, tatăl sau știa că în realitate nu s-a născut încă bărbatul care să-i vina de hac fetei sale, asta dacă îl scoatem din discutie pe Chuck Norris. 😀 Odată depașita faza cu întalnirea dintre babac si pretendent, fata s-a liniștit și a  ieșit zâmbind din dormitorul ei, iar zâmbetul i s-a lărgit brusc când a văzut fața descomusă a lui Costin care se străduia să zica ceva inteligent. În fine, l-a luat de mână rapid, și-au lat la revedere de la tatăl fetei (bine, Costin nu i-a adresat niciun cuvant omului, dar așa-i frumos să spun, că și-au luat la revedere) și-au plecat.

Erau o pereche foarte reușită, trebuie sa recunosc, le statea bine împreună, și așa ținându-se de mână, fiecare gândindu-se la altceva, au ajuns pe aleile parcului IOR ușor emotionati amandoi. Emoție care îi împiedica să găsească subiecte de conversație deocamdată, dar care îi ajuta să-și transmita semnale dintre cele mai complexe.

Excluzând banalele ce faci, ce-ai mai făcut, o luăm pe aici sau stăm pe banca asta, adevărata lor conversația a început atunci când Raluca moartă de curiozitate, l-a întrebat direct: ce , satan, e umflatura aia din buzunarul pantalonilor tăi? Costin, deloc încurcat de întrebare,   a scos din mers iPad-ul, l-a deschis instantaneu (nu cum i se deschide Ralucăi calculatorul dimineața, cand apasă butonul de start și apoi șterge praful și udă florile până detectează mișcare pe ecran 🙁 ) și a început sa-i explice fetei ce sculă de gadget are el. Bineînțeles că nu i-a trebuit mult s-o câștige pe Raluca, mai ales că ea petrecea mult timp pe net și nu avusese ocazia niciodată să facă asta pe o tabletă. Fata era fascinată, exact așa cum și-a dorit Costin să fie încă din momentul în care o invitase la plimbare. Farmecul momentului s-a stins însă repede atunci când Costin a ridicat tableta și a rugat-o să stea frumos la poză. Vă spun, imagine mai caraghioasă decat un om făcând poze cu iPad-ul, rar o să întâlniți, așa că Raluca a ieșit toată un zâmbet în fotografie. :))

Costin nu s-a lasat, a mai făcut câteva poze broaștelor țestoase, rățuștelor de pe lac și câtorva domnișoare dornice de afirmare, care dansau pe una din aleile parcului. Dupa ședința foto discuția s-a înfiripat între cei doi și întâlnirea părea să fie una reușită, asta până când Raluca (care își pusese în cap să plece acasă cu iPad-ul băiatului) a scos din poșetă cartea ei și l-a rugat pe Costin să-i acorde câteva minute de liniște (eventual să-și mai butoneze tableta un pic) că ea vrea să citească.

Costin a fost de-a dreptul siderat de așa o atitudine, el auzise că abia după câțiva ani de relație, fetele au nevoie de pauze din astea când iubitul e încă lângă ele, în niciun caz la prima întâlnire, așa că începe să caute pe net ceva despre cartea asta, pe care culmea, el o citise printr-a noua, într-o vacanță de vară petrecută în sihăstrie la bunici, dar treaba asta nu avea s-o afle nimeni, niciodată. Acum voia să-i dovedească fetei că iPad-ul lui își merită faima. A reușit să găsească repede cartea în format electronic și  i-a arătat Ralucăi cum poate da paginile pe tabletă și cât de cool e să citești în parc pe iPad.

Atât i-a trebuit fetei, că s-a îndrăgostit pe loc de modul în care putea mânui tableta și de felul în care arăta ea ținand-o (nu neaparat în ordinea asta), încât a început imediat să se pisicească (uitând că a cerut moment de liniște pentru citit) și să-l roage pe Costin să-i împrumute tableta măcar până termină cartea asta de citit. Ca să-l convingă pe băiat să facă asta, Raluca a adus vorba de blog și de faptul că ea e un cititor fidel al lui și e interesată să-și facă și ea unul. Cum îi place foarte mult felul în care se descurcă el în blogging (v-am spus că e în primii 150 în zelist? 😀 ) și își  dorește sa-i fie mentor. Să o învețe cum stă treaba cu blogurile, să-i spună ce-i bine să scrie și ce nu, să o ia cu el la evenimente, ce mai, să facă din ea o prezență constantă în lumea bloggerilor. Și să-i lase iPad-ul câteva zile.

În sufletul lui, Costin sperase ca într-o zi să i se ceară așa ceva, dar nu îndrăznise să viseze până-ntracolo încât să aibă șansa de a deveni mentorul unei Ilene Cosanzene. Și uite că acum i se implinise visul. Dacă asta însemna să stea zilnic până noaptea târziu cu superba Raluca, atunci el se înhăma la tot. În felul asta nici nu va fi nevoie să o ducă prea mult în cluburi, vor petrece amândoi serile în fața calculatorului sau prin parcuri și terase cu wi-fi. Doamne, ce de gânduri îi napadeau mintea și abia dacă 5% dintre ele se refereau la blogging.  Cât despre partea cu iPad-ul, el era mulțumit că nu-i ceruse telefonul, că o văzuse uitându-se cu jind și la el. Da, categoric fata asta va pleca acasă cu iPad-ul meu. Il merită. Și-o voi săruta chiar azi în fața casei ei, chiar de-ar fi să fie tac’su la fereastră. A observat el că bătrânul l-a placut.

În timpul ăsta Raluca gândea așa. Bun, îl am la degetul mic. Bine, va trebui să mă prefac o vreme că îmi place tipul, dar asta chiar nu va fi greu pentru că e drăguț ( hmm, îi stă chiar bine cu cămașa asta, oare i-a dat-o  Cristi?). Mă voi strădui să învăț repede și bine și în câteva luni voi fi pe picioarele mele în blogosferă. De aici până la PR nu-i decât un pas. Mare ce-i drept, dar pas. Frate, ce aiurea îi stă părul, data viitoare îl aranjez eu.

Încet-încet luminile se aprindeau pe aleile parcului (asta am băgat-o de la mine, nu știu dacă mai există așa ceva în parc) și eroii noștri știau că în curând îsi vor lua la revedere unul de la altul, așa că tinerii își îndreaptă ușor pașii către casă, stabilind să se vadă și mâine sa vorbească despre cărți și bloguri, desigur.

Discuția dintre cei doi se termină cu un schimb de replici spumos pe care, însă, nu-l va citi nimeni, niciodată, dacă nu câștig de la quickmobile.ro laptopul promis pentru locul I. 😀 Dacă nici pe Costin nu l-a ajutat tehnologia să cucerească o fată sau pe Raluca să cucerească un băiat că nici nu mai știu, atunci se cheamă că n-a ajutat pe nimeni. Bine, pentru asta ar trebui să dați și voi un like, un share, un RT, o măslină, că nu câștig eu niciun premiu numai pe ochi frumoși. 🙂